AH, IUBESC SĂ PRIVESC, SĂ TOT PRIVESC - de Anna Ahmatova

AH, IUBESC SĂ PRIVESC, SĂ TOT PRIVESC de  Anna Ahmatova Ah, iubesc să privesc, să tot privesc  Cheiurile ferecate; privirea să-mi sui  Spre balcoane, unde sute de ani, gândesc,   Nu a călcat piciorul nimănui.  Iar tu cu adevărat eşti – capitală Pentru nebunii şi luminoşii noi; dar  Când peste Neva dăinuie, mai specială,  Acea oră de o puritate de chihlimbar Şi trece în zbor vântul de mai  Pe lângă toate colonadele de peste ape,   Tu – eşti ca păcătosul ce râvnitul rai  Îl vede-n dulce vis, înainte de moarte...  (1916)