Mare senior francez, protector al poeților (printre care și Villon), Charles d'Orleans a fost el însuși un poet, continuând tradiția trubadurilor în spiritul poeziei de curte.
Luat prizonier de către englezi în bătălia de la Azincourt (1415) din timpul ”războiului de 100 de ani”, a rămas 25 de ani în captivitate, exprimându-și în versuri de mare sensibilitate dorul de patrie.
RONDELUL PRIMĂVERII (Le Renouveu)
Azi Timpul și-a zvârlit cojocul
De vânt, de ghețuri și de ploaie,
Înveșmântându-se în straie
De soare lucitor ca focul.
Și păsări, deschizându-și ciocul,
Vestesc pe ramuri ce se-ndoaie:
”Azi Timpul și-a zvârlit cojocul
De vânt, de ghețuri și de ploaie”.
Și apele slăvesc sorocul
purtând spre alte zări o droaie
De nestemate în șuvoaie...
Se primenește omul, locul:
Azi Timpul și-a zvârlit cojocul.
