MONTESQUIEU - 1689 - 1755
(CHARLES-LOUIS DE SECONDAT, BARON DE LA BREDE ȘI DE MONTESQUIEU)
Montesquieu este unul dintre cei mai de seamă reprezentanți ai iluminismului francez prin preocupările sale filozofice, prin opera sa juridică Spiritul legilor, prin scrierile sale istorice (Considerații asupra cauzelor măreției și decadenței romanilor) și literare (Scrisori persane).
SCRISORI PERSANE (Lettres persanes) - 1721
În această operă Montesquieu utilizează motivul străinului pentru a satiriza societatea franceză, prezentă prin intermediul scrisorilor trimise prietenilor lor de către doi persani care vizitează Franța, Rica și Usbec.
Tablou complex și colorat al vieții sociale de la începutul secolului al XVIII-lea, cu tipurile sale caracteristice, Scrisorile persane, continuă opera începută de la Bruyere, schițând caractere ce tind să depășească epoca istorică.
De asemenea, cartea dezbate, în spirit iluminist, problema legilor și a diferitelor forme de guvernare.
SCRISOAREA LXXXVIII
RICA lui ***
Se spune că omul e un animal sociabil. Din acest punct de vedere mi se pare că francezul e mai om decât alții. E omul prin excelență: pentru că pare a fi făcut numai pentru societate.
Dar am remarcat printre ei unii care, nu numai că sunt sociabili, ci sunt ei înșiși societatea universală. Ei se înmulțesc prin toate ungherele și populează într-o clipă cele patru cartiere ale orașului. O sută de oameni din această specie pot înlocui mai mult de două mii de cetățeni. Ei ar putea înlătura din ochii străinilor ravgiile ciumei și ale foametei.
În școli se pune întrebarea dacă un corp poate fi în aceeași clipă în mai multe locuri. Ei sunt o dovadă pentru ce se tot întreabă filozofii.
Sunt întotdeauna grăbiți, se află mereu în treabă, întrebând pe toți câți îi văd: Unde se duc ? Și de unde vin ?
Niciodată nu le-ai putea scoate din cap ideea că e o dovadă de politețe să facî vizite zilnice, fără să pui la socoteală vizitele pe care le fac cu toptanul în locul unde se strânge lume multă. Dar această cale fiind cea lesnicioasă, vizitele de acest fel sunt desconsiderate de regulile ceremonialului lor.
Ei, cu loviturile lor de ciocan, strică porțile mai mult decât o fac vântul și furtunile. Dacă te-ai duce să cercetezi lista tuturor portarilor, le-ai găsi scris numele în fiecare zi, pocit în mii de feluri, cu litere gotice. Ei își petrec viața ducându-se la înmormântări, făcând condoleanțe sau cereri în căsătorie. Regele nu face unuia dintre supușii săi vreo gratificație, fără ca pe ei să nu-i coste asta o trăsură, cu care să se ducă să-i exprime bucuria. În sfârșit, se întorc acasă istoviți, ca să se odihnească și să poată să-și reia a doua zi grelele lor ocupații.
Unul dintre ei muri zilele trecute, de oboseală. Pe mormânt i se puse acest epitaf:
”Aici odihnește cel ce nu s-a odihnit niciodată. A asistat la cinci sute treizeci de înmormântări. S-a bucurat de nașterea a două mii șase sute optzeci de copii. Pensiile pentru care și-a felicitat prietenii, mereu în termeni diferiți, se ridică la două milioane șase sute de mii de livre; drumurile parcurse pe trotuar se ridică la nouă mii șase sute de stadiiȘ cele făcute la țară, la treizeci și șase. Conversația cu el era plăcută. Ținea minte trei sute șaizeci și cinci de povestiri. Din fragedă tinerețe știa pe de rost o sută optsprezece citate de scriitori antici, pe care le folosea în ocazii strălucite. S-a săvârșit în al șaizecilea an al vieții sale. Tac acum, călătorule, cum aș putea isprăvi de spus toate câte le-a făcut și tot ceea ce a văzut el ?”
Din Paris, în 3 ale lunii Jemmadi 2, 1715
(Jemmadi este lună a calendarului persan)
Manuscris - Scrisorile persane - Montesquieu
