Poetul francez Ronsard a fost cel mai important dintre membrii Pleiadei - gruparea de șapte poeți care luau ca modele creațiile antichității și care au contribuit în mod substanțial la afirmarea și cultivarea limbii franceze.
Ronsard a fost influențat de Horatius (în ode) și de Petrarca în sonetele către Casandra, Maria și Elena, grupate sub titlul Iubirile.
Depășind în cele mai bune creații ale sale, influența petrarchistă, Ronsard scrie sonete în care sentimentul erotic se exprimă cu finețe, în forme originale.
Tema cea mai frecventă este aceea a trecerii timpului, îmbinând motivul sorții scimbătoare (”fortuna labilis”) cu acela al trăirii clipei (”carpe diem”).
Iubirile
CASANDRA
Hai, să vedem de trandafirul
Ce-n zori învolt și-avuse firul
Și-mpurpurat lucea la soare -
Nu și-a pierdut acuma oare
Voiosul strai gingaș al său
Ca pielea de pe-obrazul tău ?
Vai ! uită-te-n ce scurtă vreme
Micuțo, despuiat el geme,
- O, crudă, vitregă Natură !
Că moarte rozele-i căzură.
În ce puține ore curg
Abia din zori până-n amurg.
Deci, crede-mă, Micuțo dragă,
Nu-i timp de preget , nici de șagă
Culege rozele vieții
Cât ești în floarea tinereții,
Cât vârsta nu se va sili
Obrazul a ți-l ofili.
