Montaigne reprezintă în mod strălucit atitudinea sceptică dezvoltată într-o Franță frământată de războaie civile.
Opera acestui filozof se intituleazăEseuri (Essais) - 1580 - 1595 și reprezintă o autoanaliză de o profunzime fără precedent.
Lucrarea nu urmărește un anumit subiect, ci reprezintă concepțiile, atitudinile lui Montaigne față de viața socială, educație, religie
In centrul operei se găsește autorul ei Ș scopul său este de a se prezenta cu toată sinceritatea.
ESEURI (Essais)
CARTEA INTÂI
Capitolul XXVI
DESPRE CREȘTEREA COPIILOR
Către Doamna Diana de Foix, contesă de Gurson (personaj ilustru și considerată de contemporani o femeie de mare cultură)
Știința, doamna mea, este marea podoabă și unealtă care minunat slujește, mai ales acelora pe care ursita i-a așezat pe înalta treaptă unde te afli.
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
Unui copil de neam, care are stăruință pentru cele cărturărești, nu în vederea câștigului (căci un scop atât de josnic nevrednic este de harul și bunăvoința muzelor, apoi el are cătare și ține numai de altul), nici atât pentru înlesnirile dinafară, cât pentru cele ce-l privesc pentru a se îmbogăți și pregăti în sinea lui, având mai mult zor să fie om priceputdecât om învățat, aș vrea, de asemenea, să-i fie cu grijă ales un călăuzitor care să aibă mai curând capul bine întocmit decât tare plin, să i se ceară amândouă, dar mai mult purtarea și înțelegerea decât știința; și să apuce cu totul pe o cale nouă în sarcina ce i se dă.
Fără încetare ni se împuie urechile, turnând ca într-o pâlnie, și nu ne rămâne nouă decât să bolborosim iară și iară ce ni s-a turnat; aș vrea ca el să îndrepte cumva obiceiul și, de la bun început, pe potriva sufletului pe care-l are în mână, să-l scoată în ocol ca să guste lucrurile să le aleagă și să lămurească de la sine, uneori arătându-i drumul, alteori lăsându-l să și-l croiască. Nu vreau ca el singur să i le învedereze și să i le spună; vreau să asculte el la rândul lui cum vorbește cirac.
Cei care, după cum ne e obiceiul, folosesc aceeași învățătură și aceeași rânduială în creșterea și în împlinirea minții mai multor copii, ale căror măsură și chip sunt cu totul felurite, nu-i minune că nimeresc dintr-o ceată de copii abia doi sau trei care se înfruptă din învățăturile lor.
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - ---
Cine se ia după altul nu se ia după nimic. Nu găsește nimic, mai mult, nu caută nimic. Non sumus sub rege ; sibi quisque se vindicet (Seneca - Epistole către Lucilius - ”nu suntem supuși unui rege, fiecare este liber să dispună de sine).
El trebuie să soarbă vlaga lor, nu să le învețe povețele, și să uite cu îndrăzneală, dacă vrea, de unde le-a tras; să și le știe însă însuși.
Adevăul și judecata se află deopotrivă în fiecare și nu sunt mai mult ale celor care întâi le-au spus decât acelora care le-au spus mai pe urmă.
