COBORÂREA ZEIȚEI ISHTAR ÎN INFERN
...De când zeița Ishtar (a coborât în Infern), iată că taurul nu mai sare pe juncă, (nici măgarul nu se mai împerechează cu măgărița) și în uliță (bărbatul tânăr n-o mai îmbrățișează) pe femeia cea tânără, (omul se culcă singur în odaia lui, femeia se culcă singură în colțul ei).
Papsukkal, crainicul marilor zei, ședea cu nasul în jos și cu fața posacă. Îmbrăcat cu veșmânt cernit și presărat cu pulbere de țărână ca semn al mâhnirii, el s-a ascuns și plânge în fața tatălui său Sin, și lacrimile îi curg dinaintea Regelui. Ea: „Ishtar s-a pogorât în Infern și nu s-a mai urcat îndărăt. De când Ishtar a coborât în Țara-fără-întoarcere, taurul nu mai sare pe juncă, măgarul nu se mai împerechează cu măgărița, în uliță bărbatul tânăr n-o mai îmbrățișează pe femeia cea tânără, omul se culcă singur în odaia lui, femeia cea tânără se culcă singură în colțul ei”.
Ea, întru înțelepciunea din inima sa, a făurit un chip (nou), l-a creat pe Asu-shu-namir, anume un assinnu (și i-a spus):„ Du-te, Asu-shu-namir, înfățișează-te la poarta Țării-fără-întoarcere care în fața ta își va descuia cele șapte porți ale ei, pentru ca văzându-te, Ereshkigal să se bucure de venirea ta ! Îndată ce inima i se va domoli și sufletul i se va însenina, roag-o fierbinte întru numele marilor zei, apoi ridică-ți capul și atrage-i luarea-aminte asupra Burdufului: Vai, Doamnă, (vei zice tu), să mi se dea acest Burduf, ca să beau apă !”.
Când Ereshkigal auzi aceste cuvinte, ea își lovi coapsa și își mușcă degetele:„Tu mi-ai cerut ceea ce nu se cere ! Vino, Asu-shu-namir, să te blestem cu blestemul cel mare; (eu îți voi hărăzi, drept soartă, o soartă care nu se poate uita, da, îți voi hărăzi pe vecie drept soartă o soartă care nu se poate uita !): pâinea plugurilor orașului să fie cea pe care ai s-o mănânci, haznalele de scurgere ale orașului să fie cele unde te vei adăpa, umbră de metereze să fie peste tot unde te afli, pragul porții să-ți fie căpătâi, bețivul și cel însetat să-ți lovească obrazul !”
Ereshkigal, luând iarăși cuvântul, vorbește și zice aceste vorbe către crainicul ei Namtar: „Du-te, Namtar, bate la (palatul din) Ekalgina, împodobește pragurile cu mărgeanuri albe. Du-te și caută-i pe Anunnaki și cheamă-i să se așeze în julțuri de aur. Stropește-o pe Ishtar cu apele Vieții și ad-o în fața mea !”
Namtar plecă; el bătu la (palatul din) Ekalgina, împodobi pragurile cu mărgeanuri albe, se duse să-l caute pe Anunnaki, îi așeză în jilțuri de aur. O stropi pe Ishtar cu Apele Vieții și în fața ei o aduse: „ Du-te, Namtar, (îi spuse Ereshkigal) și ia-o pe Ishtar, însă dacă ea nu-ți arată pe cineva care să-i dea drumul, s-o aduci aicea din nou !”.
Namtar și însoțitorii lui așadar o luară de-acolo. O ajutară să treacă prin poarta întâia, și portarul îi dădu înapoi veșmântul rușinii trupului ei. O ajutară să treacă prin poarta a doua, și el îi dădu înapoi inelele de la mâini și de la picioare. O ajutară să treacă prin poarta a treia, și el îi dădu înapoi cingătoarea cu pietrele de naștere pentru șoldurile ei. O ajutară să treacă prin poarta a patra și el âi dădu înapoi pieptarul sânilor ei. O ajutară să treacă prin poarta a cincea, și el îi dete înapoi perlele pentru gâtul ei. O ajutară să treacă prin poarta a șasea, și el îi dădu înapoi cerceii urechilor ei. O ajutară să treacă prin poarta a șaptea și el îi dete înapoi marea tiară a capului ei. „Dacă ea nu-ți arată pe cineva care să-i dea drumul, du-o iarăși la Ereshkigal !” (își zise portarul).
Lui Tammuz, ibovnicul tinereții sale, (i s-a spus): Îmbăiaz-o în ape curate; freacă-i trupul cu ulei dulce; înfășoar-o în veșmânt de purpură, flautul albastru pentru ea să răsune; fetele de petrecere să-i ațâțe simțurile !”.
(Stăpâna) Belili (Ishtar) și-a pus podoabele, sânul ei era acoperit cu totul de perle. Când auzi plângerea fratelui ei, Belili își lovi podoabele și mărgăritarele de care era plină fața trupului Vacii dumnezeiești: ”Vai, fratele meu, fără pereche, nu mă nedreptăți !” Când Tammuz se va sui din nou (pe pământ), flautul albastru și inelul de agată se vor sui cu el. Sui-se-vor cu dânsul bocitorii și bocitoarele, și fie ca morții să se urce laolaltă cu el și să adulmece fumul miresmelor !
_______________
Notă: - amintesc aici că zeița Ishtar este zeița fertilității, iubirii, războiului și sexului (Tradiția sumeriană, asiriană și babiloniană) și de aceea, la coborârea ei în Infern, povestitorul ține să ne spună că tot ce era legat de iubire și fertilitate se oprise din mersul normal al vieții și domnea tristețea. Simbolul zeiței Ishtar este Leul - dacă vă amintiți de atât de celebrul basorelief de la Poarta Leilor / Poarta Ishtar din reconstituirea la Muzeul Pergamon din Berlin (ultima imagine postată de mine)
Poarta Ishtar / Poarta Leilor
