PRIMĂVARA - de Claudia Millian-Minulescu

PRIMĂVARA de  Claudia Millian-Minulescu  Mi-e sufletul un cuib săpat în stânca,  Și-n cuibul meu au poposit pe rând  Și porumbelul alb, și vulturul flămând,  Și soarele, și vântul, și tăcerea-adânca.  Vrea sufletu-mi să-i scutur praful și tăcerea,  Că-i prăfuit de vânturi și de griji mărunte ...  Pe cine-așteaptă cuibul meu din munte,  De-mi cere să-i curaț camera ?  Covor de frunze netede și moi  Aștern în cuib și-l primenesc cu cer,  Apoi cobor perdele de mister  Pe farmecul enigmei celei noi.  Și-așa, adăpostit de vânt și soare,  Căminul sufletului meu deschis  Așteaptă solul ultimului vis,  Cu-ntoarcerea de păsări călătoare.