ETERN DOAR VISUL
de Larysa (Elena Oprică)
Mă uit spre mine și mă văd trecut
Dar și prezent și viitor deodată
Simțind că orice zi mi-e început
Și ce-a fost ieri, nu-i astăzi ce așteaptă
Nimic etern din tot ce-am făurit
Vremuri de măreții s-au vrut surpate
Nici negura în care-am rătăcit
Nu mi-a rămas groapă-n eternitate
Din când în când mai amorțesc un pic
Scântei născute odată cu mine
Pesemne au nevoie de-un declic
S-aprindă-o flăcăruie în ruine
Același om să fiu trăind, ori nu ?!
Destinul chiar și umbra parcă-o schimbă
Ușor și greu schimbarea începu
Eu alergând, cumva să nu mă prindă...
Acest real e-n toate schimbător
Și fruntea de-ncruntări, nu netezește
Nici valul, de dragoste plutitor
Nu-și ține forma când malul izbește
Nimic fiind etern de pe pământ
M-agăț de cer, calc apăsat abisul
Vrând să mai împlinesc , o clipă bând
Din cupa de dorinți, etern doar visul...
