AȘTEPTÂND IUBIREA - de Manuela Cerasela Jerlăianu

 

AȘTEPTÂND  IUBIREA de  Manuela Cerasela Jerlăianu Când timpul îşi croieşte un salt întunecos Prin mine trece umbra şi-ajunge pân’ la os, Cuprind în noapte luna şi mă aprind la faţă,La soare mă răsfăţ în raze de speranţă. Din aer trag energic să mai pulsez o dată,Că timpul și pământul pe aripă mă poartă Şi-mi rătăcesc singurătatea, petală de argint, Prin florile bătute ploi, soare şi vânt.  Iubirea-mi cântă iar cu steagul alb în zare, Cu mâna-i pot cuprinde eterna ei chemare, Noi aşteptarăm clipa iubirii să apară;Timpul să îşi croiască: aripă secundară.