CONCLUZIE - de Elena Oprică

CONCLUZIE de  Elena  Oprică Mai bine poate-ar fi  Să devenim pietre!?  Să nu mai iubim,  Să nu mai simţim..  Piatra o loveşti cu bocancul,  O arunci după câini,  O-neacă ploaia,  O arde soarele,  O -ngroapă zăpada,  O murdăreşte noroiul...  Tot piatră rămâne.  Nimic n-o doare,  Nu-i schimbă tăria,   Nu se întristează Nici vreo bucurie  N-o face să tresalte,  Doar e...veşnică . -Piatră, eu nu vreau veşnicia ta !