duminică, 13 septembrie 2020

CĂLĂTORIND CU GÂNDUL - de Elena Oprică




CĂLĂTORIND  CU  GÂNDUL

de  Elena  Oprică




Gândul te plimbă unde vrea
 Cu trenuri infinite,
 Prin reci vagoane-ţi poţi purta
 Iluzii amorţite ...


 Călătoreşte fără sens,
 Fără ca destinaţii
 Să îi grăbească al său mers
 Haotic, fără staţii...


 Ai un vagon plin cu tristeţi,
 Unul cu fericire,
 Altul cu oportunităţi
Şi-altul cu ne-mplinire...


 Într-un vagon, mai la-nceput,
 Cu uşile-ncuiate,
 Stau pasiuni, dor şi tumult,
 Dorind a fi plimbate...


 Nu-ţi cere gândul aprobări,
 Nu-ţi trebui' rezervare,
 Îţi dă bilet fără să-i ceri
 (Oricum, nu sunt controale...) !


 Gândul mă lasă ca s-ajung
 Chiar şi până la tine
 Cu trenu-mi ce-i atât de lung,
 De nu mai sunt nici şine...


Şi-aşa greoi şi deraiat
 Dar curajos din fire,
 Mă plimbă gândul devotat,
 Spre-o tainică oprire...