PLOUĂ CU ȘOAPTE
de Nicu Hăloiu
O, câte-aș putea să spun despre ploaie,
Sau aș putea s-o rog să se oprească,
Doar mie de-ar putea să-mi vorbească
De vreau să-i ascult plăcuta hărmălaie
Când peste lume se scurge-n șiroaie !
Plouă într-una, plouă de-aseară
Stropii de ploaie se-adună-n băltoace,
Stropii de ploaie par să se joace
Dar nu este joacă, ci o poveste neclară
Ce este prea lungă și începe să doară !
O, câte-aș putea să spun despre ploaie,
Cât mister în stropul de ploaie se-ascunde,
La câte-ntrebări, de-ar putea mi-ar răspunde,
Când stropii se-adună să poarte războaie
Prăvălind peste lume furioase puhoaie !
Când umăr la umăr, strop lângă strop,
Ploaia nu încetează și formeze oceane
Din creste de munți își face coroane,
Stropii de ploaie par armăsari în galop
Și-ntreg pământul e cuprins de potop !
Ascult ploaia cum cade în noapte,
Cum stropii ce cad deodată se sparg,
Tu dormi iubito, îți privesc chipul drag
Plouă, plouă într-una, aproape, departe
Plouă, plouă și parcă plouă cu șoapte !
|
|
