DE VORBĂ CU LUNA
de Elena Oprică
Spirituală ca întotdeauna, Aseară îmi zâmbea în colţul gurii LunaŞi mă privea de sus(normal) cu-atâta aroganţăTăcută,rece, îmi nega orice speranţă...
-Ce vrei tu Lună, cât mă laşi să mai aştept, Vrei să mă sfâşii ca o pânză putrezită de incert, Să mă arunc în hăul de regrete Puţin câte puţin să mă usuc de sete ?!
Cum vrei tu Lună să te pot privi Senină, calmă, să te pot iubi, Când tu îi eşti mereu aproape, Îi veghezi somnul şi-l mângâi pe pleoape ?!
Cât te invidiez pe tine Lună,Că numai tu îi dai sărut de " noapte bună"...De-ai vrea, eu te-aş sluji ca un adevărat adept, Numai să-i spui din partea mea că îl aştept !
-Nu te înverşuna-ntr-atâta duşmănie (Zise Luna, vrând sinceră să fie), Nu te iubesc dar nici nu te urăsc, Eu "noapte bună" tuturor doresc !
|
|
