IUBIREA TOAMNEI MELE - de Ioana Voicilă Dobre

 

IUBIREA  TOAMNEI  MELE de Ioana Voicilă Dobre Iubirea mă cheamă, de mână, s-o ţin, Când zburdă pe dealuri, primăvăratec. Îi spun că mi-e toamnă şi prin păru-i lin, Vârtejuri de frunze s-au prins, nebunatec. Dar ea, nu mă ascultă, are visele ei Şi vesel mă-ndeamnă spre creste. Îi spun: vine iarna şi-n păr şi pe-alei! Ea trece, râzând, peste toate aceste. Iubirea mă cheamă şi cu ochii închişi Mă las purtată de mâna-i arzândă. Mă duce-n înalturi, mă plimbă-n abis, I-accept nebunia şi trăiesc un vis!