duminică, 3 iunie 2012

IENĂCHIȚĂ VĂCĂRESCU 1740 - 1797 - Poezii













AMĂRÂTĂ TURTUREA






анимация птицы





Amărâtă turturea
Când remâne singurea,
Căci soţia şi-a repus,
Jalea ei nu e de spus.



Cât trăieşte, tot jăleşte,

Şi nu se mai însoţeşte,
Trece prin flori, prin livede,
Nu să uită, nici nu vede.



Trece prin pădurea verde

Şi să duce, de se pierde;
Zboară, până de tot cade,
Dar pre lemn verde nu şade.



Şi când şade câteodată

Tot pre ramura uscată;
Umblă prin dumbrava-adâncă,
Nici nu bea, nici nu mănâncă.



Unde vede apă rece,

Ea o turbură şi trece;
Unde e apa mai rea,
O mai turbură şi bea.



Unde vede vânătorul,

Acolo o duce dorul,
Ca s-o vază, s-o lovească,
Să nu se mai pedepsească.



Când o biată păsărică

Atât inima îşi strică,
Încât doreşte să moară
Pentru a sa soţioară,



Dar eu om de-naltă fire

Decât ea mai cu simţire,
Cum poate să-mi fie bine ?
Oh ! amar şi vai de mine !











SPUNE,  INIMIOARĂ





Spune, inimioară, spune
Ce durere te răpune?
Arată ce te munceşte,
Ce boală te chinuieşte?



Fă-o cunoscută mie,
Ca să-ţi caut dohtorie;
Te rog, fă-mă a pricepe
Boala din ce ţi se-ncepe.



Arată, spune, n-ascunde!
Dă-mi un cuvânt şi-mi răspunde:
Spune, inimioară, spune
Ce durere te răpune?













ÎNTR-O  GRĂDINĂ



Într-o grădină,
Lâng-o tulpină,
Zării o floare, ca o lumină.

S-o tai, se strică!

S-o las, mi-e frică
Că vine altul şi mi-o rădică.







Bonne lecture!!






TESTAMENT  LITERAR




Urmaşilor mei Văcăreşti!
Las vouă moştenire:
Creşterea limbei româneşti
Ş-a patriei cinstire.












Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu