sâmbătă, 27 aprilie 2013

SFÂNTA SĂRBĂTOARE A FLORIILOR











Duminica Floriilor
Intrarea Domnului in Ierusalim

EVANGHELIA - IOAN 12, 1-18





Deci, cu şase zile înainte de Paşti, Iisus a venit în Betania, unde era Lazăr, pe care îl înviase din morţi. Şi I-au făcut acolo cină şi Marta slujea. Iar Lazăr era unul dintre cei ce şedeau cu El la masă. Deci Maria, luând o litră cu mir de nard curat, de mare preţ, a uns picioarele lui Iisus şi le-a şters cu părul capului ei, iar casa s-a umplut de mirosul mirului. Iar Iuda Iscarioteanul, unul dintre ucenicii Lui, care avea să-L vândă, a zis: Pentru ce nu s-a vândut mirul acesta cu trei sute de dinari şi să-i fi dat săracilor? Dar el a zis aceasta, nu pentru că îi era grijă de săraci, ci pentru că era fur şi, având punga, lua din ce se punea în ea. A zis deci Iisus: Las-o, că pentru ziua îngropării Mele l-a păstrat. Că pe săraci totdeauna îi aveţi cu voi, dar pe Mine nu Mă aveţi totdeauna. Deci mulţime mare de iudei au aflat că este acolo şi au venit nu numai pentru Iisus, ci să vadă şi pe Lazăr pe care-l înviase din morţi. Şi s-au sfătuit arhiereii ca şi pe Lazăr să-l omoare. Căci, din cauza lui mulţi dintre iudei mergeau şi credeau în Iisus. A doua zi, mulţime multă, care venise la sărbătoare, auzind că Iisus vine în Ierusalim, Au luat ramuri de finic şi au ieşit întru întâmpinarea Lui şi strigau: Osana! Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului, Împăratul lui Israel! Şi Iisus, găsind un asin tânăr, a şezut pe el, precum este scris: "Nu te teme, fiica Sionului! Iată Împăratul tău vine, şezând pe mânzul asinei". Acestea nu le-au înţeles ucenicii Lui la început, dar când S-a preaslăvit Iisus, atunci şi-au adus aminte că acestea I le-au făcut Lui. Deci da mărturie mulţimea care era cu El, când l-a strigat pe Lazăr din mormânt şi l-a înviat din morţi. De aceea L-a şi întâmpinat mulţimea, pentru că auzise că El a făcut minunea aceasta.









INTRAREA DOMNULUI IISUS HRISTOS ÎN IERUSALIM

de Preot Alexe Mateevici


Glasuri de bucurie,
Laude şi rugăciuni,
Din cântarea gurii vie

Şi a chimvalurilor struni...
Iudeea slobozită
Poate-şi cânta izbăvirea ?

Roma poate-i biruită
Şi venitu-i-a pieirea ?
Împăratul cel puternic,

Aşteptat cu nerăbdare
Poate vine falnic, mare
La norodul său nemernic ?

Drumul dinspre Galileea
Tună-n vuiete de glasuri,
Pare că toată Iudeea

A uitat a ei necazuri...
Şi mulţimea zgomotoasă
Merge-n valuri de lumină,

Aşternând pe căi pietroase
Rămurele de măslină...
Poarta mare din cetate

S-a deschis de dimineaţă,
Gloate vii şi bucurate
Iese-n mâine cu verdeaţă,

Şi-a lor veselă „osană“...
Prin împrejurimi răsună...
Calea cea galileeană

Cu Împăratul le-mpreună...
„Bucură-se Cel Ce vine
Întru Dumnezeu la noi,

Cel Ce lumea cu-a Lui mâine
Slobozeşte de nevoi;
Şi-n blagosloviri trăiască

Al Davidului Fecior,
Ce-a venit să izbăvească,
Ce-a venit Mântuitor !“

*
Glăsuiri de bucurie,
Laude şi rugăciuni,

Din cântarea gurii vie
Şi-a chimvalurilor struni,
Ele oare ce înseamnă ?

Din măria pământească
Nu-i căzută Roma-Doamnă,
Şi pierirea vrăjmăşească

Îi departe. Împăratul
Păcii, nu al biruirii,
Vine blând acuma, iată-L,

Spre măria răstignirii.
Nu-i înconjurat de slavă
Pământească, pieritoare,

Ci prin sânge câştiga-va
Slava-n veci judecătoare.
Izbăvi-va nu moşia

Iudeilor de dănii:
Lumea toată - de robia,
De-njosirile sătănii.

Vine un voinic, cu gloata
De vânjoşi leghionari ,
Merge-ncet, smerit, în roata

Ucenicilor păscari;
Şi cetatea, ce-L primeşte
Nu un scaun de-mpărat,

Cruce, spini îi pregăteşte,
Chipul cel însângerat...
Dar şi răstignit pe cruce

El trăi-va-n vecinicie:
Ucenicii Lui vor duce
Pretutindeni veste vie

De iubire şi dreptate,
Şi de mila cea frăţească
Şi vor boteza noroade,

Ţările să le sfinţească...

*
Glăsuiri de bucurie,

Laude şi rugăciuni,
Din cântarea gurii vie
Şi a chimvalurilor struni...

Drumul dinspre Galileea
Tună-n vuiete de glasuri;
Parcă toată Iudeea

A uitat a ei necazuri;
Şi mulţimea zgomotoasă
Merge-n valuri de lumină,

Aşteptând pe căi pietroase
Rămurele de măslină...