NU TOTU-I PIERDUT
de Larysa
Mă doare norul care-și tună
Tristețea într-o zi cu soare
Mă doare cer pierdut de lună
Lumina-i vrând cu disperare
Mă doare frunza veștejită
Pierdută de copac și timp
Ori iarna în dezgheț sfârșită
Mă doare fulg de nea topit
Mă doare copilul de țâță
Ce n-are de mamă noroc
Mă doare-un câine ori o mâță
Înfometând la colț de bloc
Și-atunci mă doare cel mai tare
Fiindu-mi de neconceput
Când într-atâta loc sub soare
De om și omul s-a pierdut
Mă doare pierderea de vise
De ne-mplinirile firești
Mă dor iubiri ce mor aprinse
'Nainte ca să le trăiești
Tot în dureri îmi simt și zborul
Când prăbușindu-se spre tine
Mă arde de dorință dorul
Și doare dragostea din mine
Mă doare când mă pierd de tine
Și mai mult, când mă pierd de eu
Ce-n carnaval cu măști de lume
'L-ascund și-l pierd de Dumnezeu
Durerile m-așteaptă-n față
Cele din urmă le-am trecut
Fără durere nu mi-e viață...
O simt, deci nu totu-i pierdut
|
|
