marți, 31 iulie 2018

NU TOTU-I PIERDUT - de Larysa



NU TOTU-I PIERDUT 

de Larysa


Mă doare norul care-și tună
Tristețea într-o zi cu soare
 Mă doare cer pierdut de lună
Lumina-i vrând cu disperare
 Mă doare frunza veștejită
Pierdută de copac și timp
 Ori iarna în dezgheț sfârșită
Mă doare fulg de nea topit
 Mă doare copilul de țâță
Ce n-are de mamă noroc
 Mă doare-un câine ori o mâță
Înfometând la colț de bloc
Și-atunci mă doare cel mai tare
 Fiindu-mi de neconceput
 Când într-atâta loc sub soare
 De om și omul s-a pierdut
 Mă doare pierderea de vise
 De ne-mplinirile firești
 Mă dor iubiri ce mor aprinse
 'Nainte ca să le trăiești
 Tot în dureri îmi simt și zborul
 Când prăbușindu-se spre tine
 Mă arde de dorință dorul
Și doare dragostea din mine
 Mă doare când mă pierd de tine
Și mai mult, când mă pierd de eu
 Ce-n carnaval cu măști de lume
 'L-ascund și-l pierd de Dumnezeu
 Durerile m-așteaptă-n față
Cele din urmă le-am trecut
 Fără durere nu mi-e viață...
O simt, deci nu totu-i pierdut

R-Oksan@

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu