SINGURI
de George Topîrceanu
Dormi ! ... Un val de aer umed am adus cu mine-n casă.
Tremurând se stânjește văpaia lumânării de pe masă,
Și acum numai ochiul de jăratic din cămin
Licărește-n umbra dulce, ca o piatră de rubin.
Bate cu ploaie-n geamuri
Și e noapte neagră-afară ...
Plânsul streșinii susțin ca un cântec de vioară
Monoton, șoptind povestea unei timpuri de mult uitate ...
Nici o rază nu pătrunde prin perdelele lăsate.
Ci-ntunericul prieten stăpânind până departe,
Și de oameni și de patimi fericirea ne-o desparte.
Singur eu veghez în noapte,
Ploaia cântă tot mai tare ...
Și m-apropii, ochii negri să-i deschid cu-o sărutare.
