|
CU MINE SINGUR
de Ion Gorun
Din lanțul nesfârșit de vieți, verigă,
Mă zbucium, și cu mine lanțul geme;
N-aud în jurul meu decât blesteme
Și răgușite voci amar cum strigă.
Și totuși fiecare cum se teme
Când gheara morții gata-i să se-nfigă
Iar din viaț-o clipă de câștigă,
Cum uită nesfârșirea s-o mai cheme,
Și cum în minte-și cat-o mângâiere,
Și cum și-o face-atunci, zicându-și „lasă”
Lanțu-i etern, numai veriga piere !
Problema astfel crede c-o dezleagă,
Dar de filozofia ta ce-mi pasă !
Cu mine singur piere lumea-ntreagă !
| 
