SONETUL IERNII - de valena

SONETUL  IERNII de valena Mireasă așteptată în zi de nuntă-i, Iarna- O zînă mlădioasă în haină scumpă, albă, Pe cap cu diademă și la gît cu salbă Din care fulgii cad și lin încep să cearnă. Iar mirele-i Eol - mereu voinic și tănăr.  În iureș el o poartă, cuprinsă de mijloc Și se nuntesc cu câmpul și rîul launloc,  Iar ea își pleacă fruntea smerită pe- al lui umăr. Și joacă nunta-n zbor cu vântul în pereche, Și munții li-s curteni , ca-ntr-o poveste veche,  Iar dansul nupțial le ține-un anotimp. Și din această nuntă, cu fulgii de zăpadă De muma nopții – Luna, din cer, lăsați să cadă A îngerilor aripi, pe umeri ne ating...