joi, 9 mai 2013

UMOR





Într-o zi, câțiva consilieri vorbeau prea tare în ședința de consiliu.

Președintele spuse:

- Dacă domnii care vorbesc nu ar face mai mult zgomot decât acești domni care dorm, ar fi foarte comod pentru domnii care ascultă.







În timpul unei mese fastuoase, Caligula începu să râdă în hohote. Doi consuli așezați lângă el îl întrebară pe un ton lingușitor de ce râde:

- Pentru că mă gândesc, răspunse el, că eu pot la un semn să vă  trimit la moarte pe amândoi.












Un ambasador al Franței pe lângă regele ngliei James I, dând dovadă în prima sa audiență mai mult de vioiciune și de ușurință decât de  judecată și spirit, regele întrebă după audeință pe Bacon ce părere are de ambasador; acesta răspunse că era un om înalt și bine făcut.

- Dar, reluă regele, ce părere aveți de inteligența lui ? Este un om capabil să îndeplinească misiunea ?

- Sire, răspunse Bacon, oamenii înalți seamănă câteodată cu casele cu mai multe etaje: la etajele de sus sunt apartamentele cele mai prost mobilate.

 




Ludovic al XIV spuse într-o zi unui senior de la curte, pe care îl știa foarte ambițios:

- Știți spaniola ?
- Nu, sire.
- Păcat !

Seniorul crezu că, învățând repede această limbă, va putea ajunge ambasador. Se puse pe treabă și învăță spaniola foarte repede. Se prezentă monarhului:

- Sire, am învățat spaniola.
- Cunoști această limbă așa ca s-o poți vorbi chiar cu spaniolii ?
- Da, sire.
- Atunci vă felicit, veți putea citi Don Quijote în original.








- Care sunt opiniile dumnoavoastră politice ? a fost întrebat Mery.

- O, Doamne ! răspunse Mery, asta depinde de omul cu care vorbesc.





Cardinalul Fesch, unchiul lui Napoleon I, trăia foarte retras la Paris, în frumosul său palat din strada Mont-Blanc. El vedea și cunoștea puțină lume. Totuși, de trei sau patru ori pe an, el se credea obligat a oferi dinee ceremonioase. Când voia să facă invitațiile, deschidea Almanahul imperial și alegea, aproape la voia întâmplării, personalități din Senat, Corpul legislativ, Consiliul de Stat, Magistratură...

Într-o seară fuseseră invitate 40 de persoane pentru unul din aceste dinee și 33 de invitați erau adunați în salonul cardinalului. Era 19,30 și nu se așezau încă la masă; cardinalul părea neliniștit și toți aveau figurile alungite de foame.

- Așteptați încă pe cineva, Eminență ? îndrăzni să întrebe unul din convivi.

- Da, aștept un respectabil senator.

Se mai scurge o jumătate de oră, același conviv revine la cardinal:

- Eminență, respectabilul senator este poate bolnav ?...

- Oo, nu, mi-ar fi comunicat.

Trece încă o jumătate de oră.

- Eminență, dar cine este acest respectabil senator ?

- Este dl. conte de Lasille-Leroux.

- Dar, Eminență, el este mort de un an.

Atunci, cardinalul spuse liniștit:

- În cazul acesta, să ne așezăm la masă.









Un membru al Camerei Comunelor, tată a șapte copii, trebuia să urce la tribună pentru a lua cuvântul în favoarea ministerului. Unul dintre prietenii săi, de opinie contrară, îl trase de haină și încercă să-l oprească cu aceste cuvinte:

- Ei, dragul meu, copiii tăi sunt aranjați.

- E adevărat, dar soția mea e însărcinată.







Într-o seară, într-un salon monden. Oamenii vorbesc despre război. Un vechi combatant povestește în cuvinte emoționante moarte unui prieten.

O doamnă plânge, gândindu-se la soțul ei mort pe câmpul de onoare.

- Războiul este un lucru teribil, nedrept, suspină ea.

Atunci, un diplomat cunoscut pe Quai d'Orsay, care până atunci nu luase parte la conversație, zice cu înfumurare:

- Războiul ? nu e chiar atât de teribit ! Moartea unui om este într-adevăr un lucru înspăimântător, dar o sută de mii de morți, este o statistică !





Un celebru avocat rus ( Hokvitchi) a câștigat un proces dificil. Clientul apărat veni să-i mulțumească avocatului că a fost achitat grație lui.

- Oh, dragă maestre, spuse el, nu știu cum să-mi exprim recunoștința mea.

Avocatul răspunse:

- Dragul meu, de când fenicienii au inventat banii, problema nu mai este insolubilă.






Cerându-se părerea unui judecător de instrucție asupra unui omor:

- După mine, victima a fost lovită depă dejun: l-a asasinat cu un cuțit de desert.




Sub domnia bunului rege Louis - Philippe un cetățean veni la Consiliul de Stat cu o cerere pe care o înmână unui Consilier cunoscut pentru lipsa sa de scrupule și pentru ușurința cu care primea șperțuri.

Solicitatorul, asigurându-se că sunt singuri, îi spuse cu un aer misterios, consilierului:

- Domnule, suntem între noi. Iată, luați 10.000. de franci și nimeni nu va ști nimic.

La care consilierul răspunse:

- Domnule, dați-mi 25.000. franci și puteți spune la toată lumea.




O doamnă consulta un medic asupra unui medicament la modă și-l întreba dacă poate să-l ia:

- Doamnă, grăbiți-vă să-l luați cât timp vindecă !










Jules Ferry la un examen de higienă, întrebă pe un candidat unde începe digestia.

- În gură, răspunse elevul.

- Nu, domnule, digestia începe în bucătărie.








Gui Patin scrise amicului său Falconnet:

„ D. Bouvard, prim medic al lui Louis XIII este bolnav de o febră neînreruptă, de o aprindere de plămâni și de 83 de ani.”












Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu