TREMURÂND DE FRUMUSEȚE - poem de Nicolae Tatomir

TREMURÂND  DE  FRUMUSEȚE... de Nicolae  Tatomir Pân-a nu-nvăţa să caut Te credeam ascunsă-n flaut, Ori înaltă şi subţire După struna unei lire. Mi te bănuiam ascunsă Sub o floare, sub o frunză; Ghemuită sub mireasmă Ca un vis, ca o fantasmă; Transparentă ca o boare Lângă fiece culoare... M-aşteptai, iubita mea, Lângă lacul fără stea; La răspântia de drumuri Fără cântec şi parfumuri; Lângă cele pământeşti Numai tu aşa cum eşti Fără vis, fără tristeţe, Tremurând de frumuseţe.