joi, 21 august 2014

PE DRUM de Alice Călugăru



PE  DRUM

de  Alice  Călugăru


Ah, nu mai știu pe care țărm, ca moartă,
Sunt azvârlită iar! În care parte
A lumii valul zilelor mă poartă !
Dar simt că pretutindeni sunt departe.


Atât de tristă-n suflet se ridică

Beția zborului mereu-nainte,
Că nu mă uit în urmă, căci mi-e frică
De suferinț-aducerii aminte...


Când mă deștept în noapte câteodată,

Din visu-mi trist, mă-ntreb în care țară
Am adormit - și cât de-ndepărtată,
Plecând spre ziuă, voi lăsa-o iară ?


Mă-ntreb, ce mări s-aud vuind în noapte,

Pe ce oraș cad ropote de ploaie,
Ce fluviu-nalță către geamu-mi șoapte
Ca-n suflet întristarea-mi s-o îndoaie ?


Și-ncerc atunci ca să-mi aduc aminte

Ce zări vor răsări spre dimineață,
Când soarele-n lumina sa fierbinte
Încet le va desfășura din ceață.


Acolo... e un lac ca apa verde

Cărunt de paseri albe și de spumă,
Și mai departe-un munte șters se pierde,
Ce-n zori se va învineți sub brumă...


Ori poate, între țărmuri nevăzute,

Cu veșnic rennoita ei coloare,
Cu bărci rătăcitoare și pierdute,
Se legănă, cu cântu-i lung, o mare.


În veci, deasupra zorilor schimbate,

Perdeaua sorții mele cea fugară
Se-nlătură pe cer ca să-mi arăte
Alt țărm, altă cetate, altă țară...


Ca sa mă-nvețe iarăși sfâșierea

Plecării mele veșnic mai departe,
Ne mai înfățișându-mi nicăierea
Pe-acei de care viața mă desparte !


Vo ice-ați voit ca soarta să mă-ndrume

Spre voi, o! cum aș vrea să nu m-alunge!
Dar cum să vă urmez în larga lume
Când însămi eu nu mă mai pot ajunge ?


Aș vrea să dau viața mea întreagă,

Și inima-mi în care patimi luptă!
De inima-mi de câte ori se leagă,
De-atâtea ori de-un nou exil e ruptă !


Ș-atuncea resemnarea nu mă lasă

Ca să fiu smulsă și rătăcitoare
Purtată-n veci cu lenea dureroasă
A ramurei de iederă pe mare…













Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu