ASTĂZI NE DESPĂRȚIM
de Ștefan Augustin Doinaș
Astăzi nu mai cântăm, nu mai zâmbim.
Stând la început de anotimp
fermecat,
astăzi ne despărţim
cum s-au despărţit apele de
uscat.
Totul e atât de firesc în tăcerea noastră.
Fiecare ne spunem: -
Aşa trebuie să fie ...
Alături, umbra albastră
pentru adevăruri gândite
stă mărturie.
Nu peste mult tu vei fi azurul din mări,
eu voi fi
pământul cu toate păcatele.
Păsări mari te vor căuta prin zări
ducând în
guşă mireasmă, bucatele.
Oamenii vor crede că suntem duşmani.
Între
noi, lumea va sta nemişcată
ca o pădure de sute de ani
plină de fiare cu
blană vărgată.
Nimeni nu va şti că suntem tot atât de aproape
şi că,
seara, sufletul meu,
ca ţărmul care se modelează din ape,
ia forma
uitată a trupului tău ...
Astăzi nu ne sărutam, nu ne dorim.
Stând la
început de anotimp fermecat,
astăzi ne despărţim
cum s-au despărţit
apele de uscat.
Nu peste mult tu vei fi cerul răsfrânt,
eu voi fi
soarele negru, pământul.
Nu peste mult are să bată vânt.
Nu peste mult are
să bată vântul ...
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
