PRIETENUL de Jan Lulu Stern Dă-mi mâna, vechi prieten și s-o pornim agale Uniți fiind în toate, cu umăr lângă umăr. Țin minte, într-o noapte ploua și urla vântul Când ai venit în goană să mă previi de-un rău Simîeam că eu, ca tine, aș răscoli pământul De-ar fi cândva-n pericol un fir din părul tău Iar viața-și urma cursul. Trecurăm dintr-o țară În alta, ce nisipul cu greu l-a înflorit, N-a fost ușor, adesea viața ne-a fost amară Ne-am sprijinit cu vorba, cu fapta și-am răzbit Plimbarea-i pe sfârșite, amurgul vieții vine, Privit-am iară viața în orele târzii, Prietene-ți strâng mâna, știindu-te cu mine Senin privesc la toate ce încă vor veni. |
| |
