miercuri, 19 noiembrie 2014

MONSTRUL de A. E. van Vogt (Partea a II - a - finalul )





Când armele își încetară focul, indestructibila creatură era încă în picioare. Înaintă fără grabă până când ajunse la doi metri depărtare de cel mai apropiat ganez. Enash se afla în spatele grupului.

- Se conturează două modalități de a acționa, vorbi calm reînviatul. Una se bazează pe recunoștință, întrucât m-ați readus la viață, iar cealaltă pe realism. Știu cine sunteți. Da, vă cunosc, și asta e regretabil. E greu să fii milos. Pentru început, să presupunem că îmi destăinuiți secretul localizatorului. Bineînțeles, acum că există un semenea sistem, nu vom mai fi niciodată luați pe nepregătite așa cum am fost înainte.

Enash era atât de absorbit de implicațiile catastrofei încât i se părea imposibil să se poată gândi la altceva. Totuși, curiozitatea îi fu stârnită.

- Ce s-a întâmplat aici ? întrebă el.

Omul păli și emoțiile acelei zile îndepărtate îi vibrară în voce:

- O furtună nucleonică venind din cosmos a măturat această parte a galaxiei noastre. Avea cam nouăzeci de ani-lumină în diametru, ceea ce depășea cu mult puterea noastră. Nu puteam scăpa. Renunțasem de mai mult timp la astronave și nu am avut când să construim nici măcar una singură. Castor, singurul soare cu planete pe care îl descoperisem, era și el în calea furtunii.

Se opri.

- Secretul ? adăugă el.

Consilierii respirau relaxați. Groaza care îi cuprinsese, de a-și vedea nimicită propria specie, începea să se risipească. Primul șoc trecuse. Enash observă cu mândrie că tovarășii lui nu se mai temeau nici măcar pentru viața lor.

- A, deci nu știi secretul, spuse Yoal încet. În ciuda progreselor grandioase pe care le-ați făcut, noi suntem singurii care putem cuceri galaxia.

Istoricul zâmbi încrezător celorlalți.

- Domnilor, mândria pe care o simțim gândindu-ne la realizările ganaezilor este justificată. Propune să ne întoarcem pe navă. Nu mai avem nimic de făcut pe această planetă.

Cât timp se formaseră sferele, domni o oarecare zăpăceală. Enash se întrebă dacă bipedul va încerca să le împiedice plecarea. privind înapoi văzu că omul se îndepărta în pas de plimbare.

Meteorologul păstra în minte amintirea acestei imagini în momentul în care nava se înălță în aer. Lansară bombe atomice care nu explodară. Aceasta fu a doua amintire.

- Nu vom renunța atât de ușor la o planetă, declară Gorsid. Sugerez să discutăm încă o dată cu creatura.

Enash, Yoal, Veed și comandantul coborâră din nou spre oraș. Vocea lui Gorsid răsună din nou în transmițător:

- După părerea mea (prin ceață distingea sclipirile transparente ale celorlalte trei sfere)...am tras prea repede concluzii în legătură cu această ființă. De ce ? Pentru că îi era frică de noi, evident. Voia întâi să evalueze situația. Nu credea că este atotputernică.

Explicația părea logică și Enash se însufleți. Brusc, fu uimit că intrase în panică atât de ușor. Acum privea pericolul într-altă lumină. Un singur om viu pe o nouă planetă. Cu suficientă hotărâre, coloniștii puteau pune stăpânire pe ea ca și cum el nici n-ar fi existat. Se mai întâmplase. Pe câteva planete, mici grupuri indigene supraviețuiseră radiațiilor distrugătoare și se refugiaseră în regiuni îndepărtate. În majoritatea cazurilor, coloniștii îi exterminaseră puțin câte puțin. Totuși, Enash își amintea de două situații în care autohtonilor li se permisese să ocupe teritorii restrânse, deoarece masacrarea lor ar fi pus în primejdie pe cuceritorii ganaezi. Așa că cei rămași fuseseră tolerați. Un singur om nu ocupa prea mult spațiu.

Îl găsiră măturând etajul inferior al unei mici vile. Văzându-i, puse mătura deoparte și ieși pe terasă. Era încălțat cu sandale și purta un fel de mantie largă, dintr-un material foarte strălucitor. Îi privi îndelung, dar nu spuse nimic.

Căpitanul Gorsid fu cel care făcu propunerea și Enash nu se putu stăpâni să nu admire povestea debitată în translator. Comandantul vorbi foarte sincer (Înainte căzuseră de acord cu privire la tactica pe care urmau să o folosească). Omul nu
trebuia să se aștepte ca ganaezii să reînvie toți morții de pe planetă: un asemenea altruism ar fi fost nerațional ținând cont de faptul că mulțimile tot mai mari de ganaezi aveau o nevoie continuă de noi lumi. Orice creștere a populației reprezenta o problemă pentru care nu exista decât o singură soluție. În situația dată, coloniștii vor respecta bucuroși drepturile unicului supraviețuitor al acestei planete.

- Dar care este scopul acestei expansiuni nesfârșite ? Îl întrerupse omul pe căpitan. Părea într-adevăr curios. Ce se va întâmpla dacă veți fi ocupat toate planetele din galaxie ?


Privirea întrebătoare a lui Gorsid o întâlni pe cea a lui Enash. Metereologul își înălță torsul în semn de negație și simți o imensă milă pentru această creatură care nu înțelegea, care poate că nu va fi în stare niciodată să înțeleagă. Era vorba de vechea confruntare între două atitudini diferite, cea virilă și cea decadentă, între o specie care aspira spre stele și alta care rămânea surdă la chemarea destinului.

- Ați putea ține sub control camerele de înmulțire, insistă omul.

- Ca să fie răsturnat guvernul ? Întrebă Yoal.

Vorbise pe un ton indulgent, iar Enash observă că ceilalți erau amuzați de naivitatea bipedului. Simți cum prăpastia intelectuală dintre ei se adâncea. Interlocutorul lor ignora complet jocul forțelor vitale ale naturii.

- Dacă voi nu le țineți sub control, o vom face noi în locul vostru, continuă bărbatul.

Se lăsă tăcerea.

Ganaezii începură să se încordeze. Enash era conștient de tensiunea care creștea în el și, în mod vizibil, și în ceilalți. Își privi pe rând tovarășii, apoi ochii lor reveniră asupra creaturii. Nu pentru prima dată Enash avu impresia că dușmanul lor era neajutorat. „Aș putea să-l strâng între ventuze și să îl fac praf”, se gândi el. Se întrebă dacă acel control mental exercitat asupra energiei nucleonice, nucleare și gravitonice includea capacitatea de a se apăra împotriva unui atac macrocosmic. Probabil că da...Demonstrația de putere la care ganaezii fuseseră martori cu două ore înainte putea avea oarecare limite, dar în acest caz nu erau evidente. Forța sau neputința nu schimbau nimic. Amenințarea teribilă fusese rostită:” Dacă nu le țineți sub control, o vom face noi”.

Cuvintele răsunau încă în mintea lui Enash și, pe măsură ce le pătrundea mai adânc sensul, detașarea lui dispărea. Se considerase întotdeauna un spectator. Chiar atunci când, mai devreme, se pronunțase împotriva reânvierilor, fusese conțtient că o parte din el urmărise conversația din afară, fără să participe la ea. Și Enash știa foarte bine că acesta era motivul pentru care cedase în fața argumentelor celorlalți. Meditând asupra trecutului, înțelesese că niciodată nu luase parte cu toată ființa la ocuparea planetelor străine. Fusese un observator, un gânditor care făcea speculații despre o viață lipsită, în viziunea lui, de orice rost. Acum însă viața avea un rost. Enash era pradă unui torent de emoții irezistibile care îl duceau cu ele. Individualitatea lui se dizolva, unindu-se cu ființa colectivă a mulțimilor ganaeze. Toată puterea și voința speciei sale îi pulsa în vine.

- Creatură, mârâi el, dacă nutrești vreo speranță de a-ți învia semenii morți, renunță la ea imediat.

Omul îl privi fără să spună nimic.

- Dacă ai fi putut să ne distrugi, ai fi făcut-o deja, urmă Enash vehement. Dar adevărul este că forțele tale sunt limitate. Nava noastră e constrută în așa fel încât nici o reacție în lanț n-ar putea fi declanșată în ea. Fiecare placă dintr-un material potențial instabil este dublată de o contra-placă neutralizantă, care împiedică formarea unei mase critice. Ai putea provoca explozii în interiorul motoarelor, dar și acestea s-ar limita la spațiul respectiv.

Simți că Yoal îi atingea brațul.

- Atenție, spuse istoricul. În mânia ta justă, nu trebuie să dezvălui informații vitale.

Enash respinse ventuza lui Yoal.

- Să fim realiști, spuse el dur. Creatura asta a ghicit majoritatea secretelor speciei noastre uitându-se doar la noi. Ar fi pueril să credem că nu a estimat deja posibilitățile oferite de situația actuală.

- ENASH ! Rosti căpitanul Gorsid pe un ton imperativ.
Furia meteorologului dispăru la fel de brusc precum apăruse. Enash făcu un pas înapoi.

- Am înțeles, comandante.

- Cred că știu ce voiai să spui. Te asigur că sunt în întregime de acord. Dar, în calitate de ganaez investit cu autoritatea supremă, datoria de a da ultimatum îmi revine mie.

Se întoarse spre bărbat, dominându-l cu toată înălțimea corpului său cornos.

- Ai pronunțat amenințarea inadmisibilă. Ai spus, de fapt, că vei încerca să constrângi spiritul transcendent al Ganaei.

- Nu spiritul, spuse omul râzând ușor. Nu, nu spiritul.

Comandantul ignoră întreruperea.

- În consecință nu avem de ales. Apreciem că, dispunând de timp suficient pentru a găsi materialele și instrumentele necesare, ai fi capabil să fabrici un reconstructor. Dar, presupunând că ai ști cum, ți-ar lua cel puțin doi ani ca să-l termini. Este o mașină extrem de complexă și unicul supraviețuitor al unei specii care renunțase la mașini de câteva milenii în momentul în care a venit catastrofa, nu i-ar fi ușor să o asambleze. Tu nu ai avut timp să construiești o navă; noi nu îți vom lăsa timp nici să realizezi un reconstructor. La câteva minute după ce nava noastră își va fi luat zborul, vom începe bombardamentul. E posibil să fii în măsură să împiedici exploziile în vecinătatea ta, în care caz vom continua pe cealaltă emisferă. Dacă și acolo reușești să ne zădărnicești eforturile, atunci înseamnă că vom avea nevoie de ajutor. În șase luni de călătorie cu accelerația maximă, vom atinge un punct de unde cea mai apropiată planetă ganaeză va putea să ne recepționeze mesajele. Flota trimisă de acolo va fi atât de mare încât va înfrânge orice putere de rezistență. Lansând o sută sau o mie de bombe pe minut, vom devasta toate orașele și din scheletele alor tăi nu va mai rămâne nici o fărâmă. Acesta este planul nostru și așa vom acționa. Acum, profită de faptul că suntem la discreția ta și fă-ne tot răul de care ești în stare.
Bărbatul scutură din cap.

- Nu...nu acum !

Rămase tăcut o clipă, apoi urmă pe un ton meditativ:

- Raționamentul tău e foarte corect. Foarte corect. Bineânțeles, nu sunt puternic, dar mi se pare că ați uitat un mic amănunt. Nu vă spun care. Iar acum trebuie să îmi iau la revedere. Întorceți-vă pe navă și plecați. Am multe de făcut.


Până în acest moment, Enash stătuse liniștit, conștient însă de mânia care punea din nou stăpânire pe el. Făcu un salt înainte, cu ventuzele întinse. Era aproape să atingă pielea netedă a creaturii cînd ceva îl înșfăcă.

Se afla din nou pe navă.

Nu încercase nici cea mai mică senzație de mișcare, sau de amețeală. Era nevătămat. Veed, Yoal și Gorsid stăteau lângă el la fel de uluiți ca și el însuși. Nemicat, meteorologul se gândi la cuvintele omului:„...ați uitat un mic amănunt”. Dacă âl uitaseră, însemna că îl știuseră totuși. Medita încă asupra acestei probleme când Yoal declară:

- Putem fi siguri că doar bombele noastre nu vor fi de ajuns.

Afirmația se dovedi adevărată.


Nava se găsea la patruzeci de ani lumină depărtare de Pământ când Enash fu chemat în sala consiliului. Yoal îl anunță cu voce stinsă:

- Monstrul este la bord.

Revelația avu asupra meteorologului efectul unui trăsnet. Brusc, acesta înțelese totul.

- Deci asta voia să spună atunci când ne-a atras atenția că uitaserăm ceva, șopti Enash copleșit. Poate călători liber prin spațiu ăn limita numărului pe care l-a spus – nouăzeci de ani lumină.

Oftă. Nu îl surprindea faptul că ganaezii, obligați să folosească nave cosmice, nu se gândiseră imediat la o astfel de eventualitate. Și treptat, Enash se îndepărtă de realitate. Acum că șocul trecuse, se simțea îmbătrânit și obosit; avea sentimentulcă spiritul lui își regăsea vechea detașare și pasivitate. În câteva minute află ce se întâmplase. În drumul său spre remiză, asistentul unui fizician zărise la capătul unui coridor o siluetă străină. Uimitor era că pe o navă cu un echipaj atât de numeros intrusul nu fusese descoperit mai devreme. Enash avu o idee:

- Dar totuși noi ne vom opri ănainte de a ajunge la una din planetele noastre. Cum poate spera să se folosească de noi ca s-o localizeze, dacă ne mulțumim să utilizăm fas...

Se întrerupse. Bineînțeles, asta era. Vor fi nevoiți să întrebuințeze fascicule video și imediat ce va fi stabilit contactul, omul va porni în direcția care trebuia.

Enash văzu hotărârea din ochii tovarășilor săi – singura hotărâre posibilă în condițiile date. Și totuși i se părea că le scăpa un detaliu vital. Cu pași lenți se îndreptă spre imensul ecran video aflat la celălalt capăt al sălii. Imaginea oferită era atât de clară, de strălucitoare și de măreață încât cineva care n-ar fi fost obișnuit cu ea s-ar fi clătinat ca și când ar fi primit o lovitură amețitoare. Chiar și el, care o cunoștea, avu un fior la vederea ei. Era o imagine video a unei părți a Căii Lactee. Patru sute de milioane de stele văzute prin telescoape care ar fi putut capta lumina unei pitice roșii aflate la o depărtare de treizeci de mii de ani-lumină !

Ecranul măsura douăzeci de metri în diametru, iar spectacolul era inegalabil. Alte galaxii, pur și simplu, nu aveau atât de multe stele. Și dintre toți acești sori care sclipeau, numai unul din două sute de mii avea planete.

Acesta era faptul colosal care îi împingea acum pe consilieri la un act irevocabil. Enash plimbă în jurul lui o privire obosită.

- Monstrul a fost foarte inteligent, spuse el foarte liniștit. Dacă noi ne continuăm drumul, el vine cu noi, face rost de un reconstructor și se întoarce pe planeta lui. În oricare cazuri, când flota necesară va ajunge acolo, el va fi reînviat destui din semenii lui ca să ne poată zădărnici orice ofensivă.

Își clătină torsul. Era sigur că analiza lui era exactă, dar părea incompletă. Adăugă încet:

- Avem un singur avantaj. Indiferent ce hotărâre luăm noi, el nu are un translator care să îi permită să o afle. Ne putem îndeplini planurile fără ca el să le cunoască. Știe că nici el, nici noi nu putem arunca nava în aer. Astfel, ne rămâne o singură alternativă.

Tăcerea care urmă intervenția lui Enash fu întreruptă de căpitanul Gorsid.

- Ei bine, domnilor, văd că știm ce avem de făcut. Vom regla motoarele, vom distruge comenzile, iar pe el îl vom lua cu noi.

Ganaezii se priviră unii pe alții. Mândria speciei le strălucea în ochi. Enash atinse ventuzele fiecăruia pe rând.


O oră mai târziu, când căldura crescuse deja considerabil, lui Enash îi veni o idee care îl făcu să se îndrepte clătinându-se spre transmițător, pentru a-l chema pe Shuri, astronomul.

- Shuri, țipă el în aparat, când monstrul s-a trezit prima dată, își amintești cât de greu i-a fost căpitanului Gorsid să îi convingă pe subalternii tăi să distrugă localizatorii ? Nu ne-a trecut niciodată prin cap să îi întrebăm de ce au întârziat atât de mult. Întreabă-i acum...repede !

După o pauză, vocea lui Shuri răzbătu slab printre pârâieli:

- N-au putut... intra ...în cameră...Ușa era încuiată.

Enash se prăbuși pe podea. Își dădu seama că le scăpase mai mult decât un detaliu. Omul se trezise și devenise imediat conștient de situație. Când dispăruse, se dusese pe navă, unde descoperise secretul localizatorului, și probabil și pe cel al reconstructorului, în cazul în care nu îl știa deja. În momentul reapariției, obținuse de la ei tot ceea ce dorea. Restul avusese doar scopul de a-i aduce la acest act de disperare.

Bineînțeles, peste câteva minute urma să părăsească nava, sigur că nici un spirit extraterestru nu va ști că planeta sa exista. Țtiind, de asemenea, că specia lui va renaște și că de data aceasta nu va mai muri niciodată.

Enash se ridică în picioare clătinându-se, se agăță de transmițătorul care scotea un zgomot infernal și, urlând în el își rezumă deducțiile. Nu primi nici un răspuns. Nu auzea decât vacarmul asurzitor produs de energia incontrolabilă, de neconceput. Din cauza căldurii, carapacea începu să-i plesnescă. Încercă să ajungă la translocatorul de materie, din care țâșni o limbă de foc purpurie. Urlând și plângând în același timp, meteorologul reveni lângă transmițător.

Câteva minute mai târziu, suspina încă în microfon când uriașa navă plonjă drept în inima unui soare alb-albastru.








Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu