DOMNU PROFESOR de Ștefan Octavian Iosif

 

DOMNU  PROFESOR de Șt. O. Iosif Nimic nu-nvață blestemații ! Și eu mi-am zis de-atâtea ori Că dau la dracu meditații... Dar vezi că cele trei surori Îmi sunt cu mult mai dragi ca frații Cei răi și neascultători. Afară-i noapte, vijelie, Și-i cald în salonașul lor... Mă-ntâmpină cu veselie Și toate mă salută-n cor Și fiecare vrea să știe: „Ce face domnu profesor ?” În lecții ele-și spun secrete Fac haz pe socoteala mea. Își mușcă buzele șirete, Pufnesc în râs, fără să vrea... „Tii, bată-vă norocul, fete !” Și mama face haz și ea... La masă - glume, gălăgie... Și cea dintâi îmi toarnă vin, Drăguț a doua mă îmbie, A treia-mi dă paharul plin... Ei, cine-mi poate spune mie În sănătatea cui să-nchin ? Târziu, când plec de ies în stradă Și-i întuneric peste tot, Ah ! unde-s ele să mă vadă, Orbit de viscol cum înot Prin valurile de zăpadă... Și drumu-i lung și nu mai pot... În odăița-ntunecată E frig...Eu, zgriburit, din pat Ascult vifornița turbată Și-adorm cu gândul fermecat La basmul vechi: „Au fost odată Trei mândre fete de-mpărat...”