ȘTANȚE
de Artur Enășescu
Iubire ! tu, ce-mi verși pe ochi polei,
Și lutul meu, nemernic,
Mi-l risipești în holburi de scântei;
O ! tu, nestins jertfelnic !
Iubire ! lanț de aur ce mă legi
Cu firul cel netrebnic de nisip,
De zborul aștrilor pribegi,
De albu-i chip !
Cuprinde-mă, pe veci, alinătoare,
Și-ntr-un sărut
Alungă-mi tot netrebnicul meu lut
Spre soare.
|
|