CINE MI-EȘTI PĂDURE ! de Constantin Păun

CINE MI-EȘTI PĂDURE !  de Constantin Păun Cine-mi eşti, pădure, Lamură uşure, Versului meu teafăr, Zborul de luceafăr, Cănd te sună cerul, Arşiţa şi gerul,  Din pământ te sapă, Viscolul spre apă! Printre frunze-n dungă, Îmi foieşti în pungă, Pădure de gânduri, Leagăn pentru scânduri! Cine-mi eşti, pădure, Lamă de secure, Vis de-ncrângătură Semn de legătură.