marți, 7 august 2018

POCĂINȚA de Zorica Lațcu



POCĂINȚA 

de  Zorica Lațcu

 Nevrednică sunt, Doamne, milostivirii Tale
 Și Ți-as cerși iertare, dar nu știu cum să cer;
 Ci Tu pricepi cuvântul din mute osanale
 Și tâlcul rugăciunii de lacrimi și tăceri.
 Imi știu fărădelegea: greșită sunt, Stăpâne,
 Prea mult am stat cu ochii plecați, cătând în lut,
 Prea multe griji avut-am de zilele de mâne
 Și n-am iertat, când rana în suflet m-a durut.
 Ți-am prea iubit făptura, de Te-am uitat pre Tine,
 Și cântecul țărânei  l-am ascultat prea mult,
 Am irosit comoara de armonii divine
 Și glasul cel de taină eu n-am vrut să-l ascult.
 Mi-am împletit cântare din grele flori de tină,
 Am îndrăgit mirosul de verde și de crud,
 Am prea iubit amurgul, cu zarea-i de lumină
 Și turma de căprițe, cu botul mic și ud.
 Mi-am împletit cântarea din floare de mătasă,
 Am îndrăgit mirosul de miere și de tei,
 Am prea iubit podoaba și haina de mireasă,
 În zâmbetul câmpiei, mijind sub pașii mei.
 Nevrednică sunt, Doamne, milostivirii Tale,
 Căci n-am sporit talantul, pe care mi l-ai dat,
 Ci ca un rob, am irosit în cale
 Mulțimea milei Tale și darul Tău bogat.
 Acum, cutremurată de taina Cinei sfinte,
 Stau, Doamne, înainte-Ti, în goliciunea mea,
 M-apasă greu pe umeri aducerile-aminte
 De patimile firii, de toată pofta rea.
 Din gând smerit primește, Iisuse, rugăciunea,
 Hrănește-mă pe mine cu har îmbelșugat,
 Adapă-mă cu mila, îmbracă-mi goliciunea
 Cu raza de sfințenie din chipul Tău curat.
 Să nu ma lași, Preabune, să plec nemângâiată,
 Căci îmi cunosc păcatul și taina Ta o știu
 Strig către Tine, Doamne, din inima plecată,
 Să nu mă lepezi astăzi, ci lasă-mă să viu.
 Sfințește-mă, Iisuse, și taina mi-o arată,
 Pogoară-n minte harul prin ungerea cu mir,
 Și fă să nu mă ardă văpaie-nfricoșată,
 Când buza mea de tină sorbi-va din Potir.



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu