MEDITAȚIA II: CEASUL AL TREILEA DUPĂ MIEZUL NOPȚII
Lină tăcere, balsam vindicător al turburatelor suflete!... Tu, al căria plăcut nectar, favorit inimilor simțitoare, deșteaptă ținerea de minte, ne bucură repetându-ne mulțumirile ce în trecut „am gustat, și arătându-ne viitorul ca un veac aurit, ne făgăduiește într-însul dobîndirea celor mai mari fericiri !...
Toată suflarea tace ! toată făptura visează în pace plăcerile ce au a le gusta mâine !... Nimic nu turbură somnul cel după urmă al norocitului, pe care ziua îl așteaptă ca să depuie în mâna-i muncitoare uneltile hrănii!...
Abia când și când cântarea cocoșului sau lătratul vreunui câine vine să bată auzul nenorocitului părăsit de somn...
Dulce tăcere ! Cine a știut a se folosi de tine și n-a găsit înzecită mulțămirea, ce fiii chinurilor cu atâtea osteneli o caută în baluri și ospețe de mare cuviință ? Care, de nenorociri apăsat, alergând la al tău liman, n-a aflat într-însul azilul cel mai adevărat ?... Tu verși în ținerile inimi acea dulce melanholie, ce adoarme cumplitele furii ale nenorocirii; și făcând să curgă în ele un mol tămăduitor, asemenea pașnicului pârâiaș al grădinilor, odihnești simțirile obosite de cumplitele varietăți ale soartei, întocmai ca un milos stăpân ce, descurându-și calul căzut de osteneală și de arsura zilii, îi desface toate chingile, îl bate pă spate c-o mângâietoare mînă ș-îl sloboade în răcoarea înserării a paște troscotul cel răcoros al câmpiilor...
O, cât este de plăcută întristarea ce tu aduci !... Omul, depărtat de tot zgomotul lumii, într-armat cu făgăduielile nădejdii, zboară pe aripile idolului său la scumpu-i objet; își închipuiește pozițiile în care s-ar fi aflând, repetează vorbele ce i-a zis, răspunsurile ce a luat, face o plăcută critică slabului înțeles ce scoate din ele, numără căutăturile ce a câștigat de la ea, oftările ei, vorbele ce se repetă în delirul cel dulce, le dă o coloră după voia lui, își face o idee de ceea ce gândește acum; și încântat în fermecul plăcerii, îngânat de un somn întrerumpt, așteaptă un vis care vine și-l aruncă în brațele ei.
