vineri, 21 octombrie 2011

PAUL VERLAINE 1844 - 1896






Poet francez, reprezentant de seamă al simbolismului european, promotor al liricii moderne franceze.

Poemele de început se resimt de influența parnasiană și mai ales de cea a lui Baudelaire.

Verlaine a fost alături de comunarzi, închizându-se apoi în cercul strâmt al individualismului, considerând că arta înseamnă ”a fi absolut tu însuți”.

Abordează o lirică a sentimentelor intime, melancolică, caracterizată prin picturalitate, acăutarea armoniilor, a efectelor muzicale ale versurilor, suavitate, nuanțare bogată.

Efectele sonore sunt realizate prin repetiții de cuvinte, folosirea refrenului sau a vocalelor repetate.

Cele mai cunoscute volume sunt:
Cântecul cel bun,Romanțe fără cuvinte (Romances sans paroles) 1874, considerat volumul cel mai valoros, Înțelepciune, Odinioară și altădată, etc.




http://s50.radikal.ru/i130/0903/f2/8bdf4a5e6695.gif



CÂNTEC  DE  TOAMNĂ
(Chanson d'automne)






Золотая красавица Осень




Oftări prelungi
Pe-a toamnei lungi
Viori mâhnite
În suflet mor
Sfâșietor
Necontenite.


Cu spaimă-n gând
Și palid, când
Sfârșitul vine,
În minte chem
Trecute vremi
Printre suspine.


Și plec și eu
Cu vântul greu
Care mă poartă
Fără noroc
Din loc în loc
Ca frunza moartă.









PLÂNGE ÎN INIMA MEA


Plânge în inima mea
Cum plouă peste oraș
Ce-i tristețea  aceasta grea
Răul ce inima-mi ia ?




O dulce murmur de ploaie
Pe acoperișuri și-n zare
În inima ce se îndoaie,
O, cântecul, murmur de ploaie !




Plânsul noimă nu are
În inima ce mi se frânge.
Ce ? Nici o trădare ?
Jalea noimă nu are




Un chin fără măsură
Să nu știi de ce,
Fără iubire și ură,
Suferi peste măsură.



MELANCOLIE


Somn negru s-a întins
Pe-ntreaga-mi ființă,
Orice vis s-a stins.
Dormi, orice dorință


Nimic nu mai vreau
Nu mai știu ce este
Nici bine, nici rău,
Ce tristă poveste !


Ca un leagăn sunt
Mișcat fără vrere
Pe-un gol de mormânt
Tăcere ! Tăcere !







--

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu