A(MOR)AL
de Larysa
Iubirea arde pe sub haina-aceea...
O haină ce-o numim "moralitate"
Când imorali am fost întâi de toate
Iubindu-se bărbatul cu femeia...
Să fim noi cei dintâi atunci, iubite,
Care în veacu-acesta "luminat"
Muşcă din fructul dulce, blestemat,
Supuşi ocultelor, fără de minte...
Dă-mi azi iubire oarbă şi nebună
Iar mâine, dependenţă de plăceri...
Nu mai contează plânsul ce-abia ieri
Îmi prevestea, de-atâta sec, furtună !
Pecetluieşte păcatul de moarte
Cu un sărut ce sfâşie şi doare
Să mă purific într-a lui vâltoare
De care vreau să am o vreme parte.
Nu sta pe gânduri, căci nisipul curge
În cea clepsidră rece, strecurândă,
A firelor de viaţă-ntr-o secundă
În care doar tăcerea mă străpunge...
Nu-i vreme de-ndoială, de-ntrebare...
Răspunsul doarme-n singura minune
Ce viselor morale se opune
Trezindu-ne în câmpuri de splendoare...
Un vânt fierbinte ne-a urcat pe val
Şi ne-a izbit de a iubirii stâncă,
Ne-o azvârli apoi în vremea-adâncă
Unde "moral", amoru-i amoral...
|
|
