NOAPTE DE DORINȚĂ
de Larysa
Mi-e patul gol şi lumânările-mprejur
Mai ard o vreme, poate până-n zi
Afară totu-i neschimbat, obscur
Eu scriu poteci pe care tu nu vii
Liniştea nopţii freamătă a rugi
Ciudate entităţi îmi dau târcoale
Şi-aş vrea, ca vântul spre mine să fugi
Dar tu te-mpiedici de un gând în cale
Ţi-e teamă de acest potop stelar
De-aceste scânteieri de dor aprins
Ţi-e teamă de sărutul meu de jar
De-al meu infern sau poate paradis...
Te mistuie dorinţele adânc
Iar chinul tău e ţipăt ce-l aud
Te-nvăluie cu braţe ce se frâng
Un vis frumos cu aură de sfânt
Ştiu că-ţi sunt moarte, viaţă...e totuna
Din astea două, ceva să n-alegi
Eternitate pot să-ţi fiu de-acuma
O taină fără scrise, false legi...
Când trupul meu ți-aşteaptă mângâierea
Aprind cu torţa sufletului, versul
Să ardă tot abisul şi tăcerea
Şi să-ţi îndrepte către mine mersul...
|
|
