TE SIMT ORIUNDE - AI FI…
de ManuManu
Eu ţi-am jurat în versuri,veşnicie,
În versuri, ţie, eu m-am dăruit,
Sărutul sfânt, e stins de-o nebunie,
Tu ai uitat în noapte să mă fi iubit.
Cât de uşor spre tine mă avânt,
Te simt oriunde-ai fi în clipa mea,
Plutesc prin norii grei de vânt,
Fragilă ca un fulg de nea.
Noi răsăriţi am fost din mica stea,
Ea lumina întregul infinit.
De ce te risipeşti în iarna asta grea?
De ce irepetabilul sfârşit?
Azi împotriva firii şi mâine-n infinit,
Din mâna ei, iubite, ne-a întins o plasă,
Să ne iubim frenetic dar să-ţi fi amintit,
Că trebuia demult să fiu de tine-aleasă.
La sânul ei cuminţi noi alergam,
Dar tu astăzi nu îţi aduci aminte,
Că ameţiţi de dragoste strigam
La mama prea bun şi sfânt părinte.
Eu sunt a ta acum sau poate sunt,
Poate că sunt aici, poate a nimănui,
Dar de mă rătăceşti în dorul tău mărunt
Mă simt străină şi iarăşi plec hai hui.
Atât îţi cer: gustă-mă cât mai vreau
Şi minte să mă ţi. Noaptea să strigi de dor,
Din veşnica dorinţă a mamei să îţi dau,
Iar pentru infinit să îţi devin izvor.
Izvor de iubire profundă să apară,
În tine izvorul veşnic împlinit,
În inima noastră o clipă să ne ceară,
Să ne ofere mâine drumul infinit.
Vreau mama noastră să ne vadă
Şi-n pântece atunci să-i crească,
Atâtea stele-n mii şi mii grămadă,
În patria noastră cerească.
Să-mperecheze stele de argint,
Dansând o horă-n jurul nostru
Şi ca-ntr-un veşnic legământ,
Să devenim un astru.
|
|
