FEMEILE POARTĂ… - de ManuManu

FEMEILE POARTĂ… de  ManuManu Femeile poartă-n tăcere,  Durerile lor cele-ascunse Și plouă mult, ca o durere,  Peste dorințele lor plânse.  Iubirea cea închisă-noapte,  Între pereții casei tale,  Cu palma iar în ziduri bate,  Cu tălpile rămase goale.  Sfărâmă zidul ce o ține,  În spinii clipelor captivă, Când dorurile se duc pline,  Cu viața tristă în derivă. Și sfarmă-n cioburi colivia,  Să urce pasărea iar sus,  Chiar dacă țipă veșnicia,  Tăcerea-n stele i s-a dus.  Parfumul stelelor să cadă, Cu viu miros de liliac, Și soarele-n amurg să ardă, Prin roșii florile de mac.