MAXIME ȘI CITATE DESPRE PRIMĂVARĂ + Fotografii de primăvară

Oricât de bătrâni și nepunticioși am fi, întotdeauna vom aștepta cu nerăbdare primăvara. Cine poate să reziste sentimentului de bucurie și de fericire de care ești animat atunci când participi la renașterea ei ? -  Anonim






Primăvara e acea perioadă a anului când la soare e vară, iar la umbră e iarnă. - Charles Dickens






Primăvara este prima dată recunoscută de plante și apoi de oameni. -  proverb chinezesc






Inima femeii este ca timpul de primăvară - proverb japonez





Chiar şi copacii în primăvară scriu poezii. Şi proştii cred că sunt flori. - Donato Di Poce





Unde înfloresc florile, există și speranță. - Anonim





Hei vântule, dacă iarna a venit, înseamnă că primăvara nu este departe ! -  Percy Bysshe Shelley






Florile primăverii sunt visele iernii, povestite dimineața, la micul dejun al îngerilor.- Khalil Gibran





Anotimpurile reprezintă ceea ce ar trebui să fie o simfonie : patru mișcări perfecte în armonie una cu cealaltă. -  Arthur Rubinstein





Totul înflorește fără nicio opreliște; dacă în locul culorilor ar fi voci, o incredibilă vânzoleală s-ar naște în inima nopții. - Rainer Maria Rilke






Primăvara este atunci când îți vine să fluieri chiar dacă ai pantofii plini cu apă. - Doug Larson





În mintea mea este iarnă, dar în sufletul meu se află o primăvară permanentă. - Victor Hugo





Ziua în care Domnul a creat speranța a fost probabil și cea în care a zămislit primăvara. - Bern Williams





Vor putea tăia toate florile, însă nu vor putea opri primăvara ! - Pablo Neruda






Știința nu s-a putut lăuda niciodată cu inventarea unui tranchilizant atât de
puternic precum o zi însorită de
primavara. - W. Earl Hall






Nu iubi primăvara, ci înfățisarea unei anumite flori în care primăvara s-a închis; nu iubi dragostea, ci pe cel în care dragostea se întruchipează ! -  Antoine de Saint Exupery





Dacă nu ai fost niciodată cutremurat până în străfundul sufletului de o floare răsărită în primăvara , probabil că sufletul tău nu a cunoscut vreodata înflorirea. - Audra Foveo





Primăvara ne arată ce poate face Dumnezeu dintr-o lume murdară și anostă. - Virgil A. Kraft






Aprilie este promisiunea pe care Mai este obligat să o onoreze. - Hal Borland






Adevărul e frumos ca primăvara. - proverb românesc






În fiecare primăvară iau lecţii de înflorire
de la măr. - Girel Barbu






Stai liniștit , nu te ocupa de nimic , primăvara sosește, iar iarba crește prin
ea însăși.” proverb Zen





Vreau să fac cu tine ce face primăvara cu cireşii. - Pablo Neruda





La fiecare strănut al primăverii, apare o nouă floare. - Victor Hugo

Pluton - de Adrian Păunescu

Aştept primăvara:
vreau să fiu dus de un pluton suav
la primul zid şi împuşcat cu muguri
şi când voi muri să-mi înflorească toate rănile,
să vină toate albinele la rănile mele
şi să mă transporte pe aripi
către tărâmul de polen unde merită să ajung
cu flori cu tot, cu tristeţe cu tot,
cu primăvară cu tot,
acum şi-n veacul vecilor.

Alergi prin visare, te împiedici de primăvară şi cazi în realitate. - Alexandra Harabagiu







Primăvara s-a întors. Pământul este precum un copil care ştie poezii. - Rainer Maria Rilke






Calcă uşor primăvara. Mama natură este însărcinată. - proverb amerindian






În fiecare primăvară, caisul semnează în alb declaraţia lui de avere. - Girel Barbu





Păstrez ceva din filozofia salcâmului, înfloresc doar atunci când sunt sigur că e primăvară.- Valeriu Butulescu

JURNALUL UNUI POET de Alfred de Vigny (Fragmente)

Alfred de Vigny  1797 - 1863

Alfred de Vigny  a fost poet și dramaturg francez unul dintre promotorii principali ai romantismului.

Lirica sa este gravă, sobră, reflexivă, concentrată și abordează teme majore ca: destinul geniului, sensul existenței, viața, moartea. El este, așa cum remarca Ferdinand Brunetière, singurul romantic care a avut idei generale și mai ales o concepție de viață bine gândită, pesonală, filosofică. Poezia lui Vigny este impersonală; evocând încercările la care viața supune omul, aduce în versurile sale stoicismul și trăirea demnă a tuturor sentimentelor.

sursă:

http://ro.wikipedia.org/wiki/Alfred_de_Vigny

1825

Singura aptitudine pe care o prețuiesc la mine e nevoia eternă de organizare. Abia mi-a venit o idee, că îi și dau, în același minut, organizarea completă.


VIAȚA MEA ARE DOUĂ SUTE DE ANI. Imaginația ne îmbătrânește și adeseori ni se pare că am trăit mai mult timp în vis decât în viață.

Imperii distruse, femei dorite, iubite, pasiuni consumate, talente dondite și pierdute, familii uitate, ah ! cât am trăit ! am trăit, oare, două sute de ani ? Îmi revăd întreaga mea viață.


1829
23 Mai

DESPRE SUFERINȚĂ. Am crezut, multă vreme, că suferința venea din gânduri și prin ele, că prin urmare, mintea fiind preocupată de altcineva, suferința ar trebui să dispară; dar am văzut că primint o adâncă lovitură în inimă, și reușind, totuși, sî mî gândesc la altceva, pentru a scrie unele fraze, gânduri și versuri rămase celebre de atunci, în inimă îmi stăruia acea neîntreruptă durere, ca un sunet profund sub un ntec vesel: de unde am dedus căsuferința e aproape un element fizic, care nu depinde de gândurile noastre și de cursul lor, deși adeseori un gând o pricinuiește; lovitura odată dată devine o rană sângerândă și o boală de nervi, care poate foarte bine să aducă moartea, chiar dacă închipuirea n-ar interveni să învenineze rana, așa cum face ăntotdeauna.


1837
27 decembrie

Durerea nu este una. Ea e alcătuită dintr-un număr mare de idei ce ne asaltează și ne sunt aduse de sentimente sau de memorie.

Trebuie să le desparți, să te îndrepți spre fiecare dintre ele, să te lupți cu fiecare, corp la corp, să le învingi, să le domini până ce-ți vor deveni familiare, să le înăbuși astfel, sau cel puțin să le amețești, să le faci inofensive ca pe un șarpe al familiei.

Azi amintirile mă asaltează și îmi strâng inima. Totul le face să se nască. Zgomotul pendulei negre a mamei îmi amintește de  timpul când am cumpărat-o. Tatei îi plăcea foarte mult.
 

1839
14 august

ROLURI LITERARE. Chateaubriand, Lamartine și Casimir Delavigne au făcut întotdeauna pe bolnavii atunci când a fost vorba să publice ceva. Punându-și cartea la umbra milei publice - politică de cerșetor !


2 august

Atenția e o otravă al cărui antidot e distracția.
 

19 septembrie

Spiritele vulgare uită tot ce-u văzut în marile lor călătorii, cu excepția accidentelor care le-au impresionat slaba lor memorie, prin frică. Tot așa cum prichindeii nu-și amintesc decât de căzături și de nimic altceva.

Sainte-Beuve; om de gust care, din prea mult gust pentru Poezie, s-a făcut poet !


27 octombrie

LAMMENAIS. Nu e vinovat de a fi căutat adevărul, dar e vinovat că îl afirmă înainte de a-l fi găsit.

BEETHOVEN. Beethoven surd, rătăcea pe câmp. Într-o seară, dezolat, asculta acordurile interioare pe care urechea sa nu avea să le mai audă niciodată. Deodată, vocea unui păstor veni la urechea lui și pătrunse în ea. Auzi. Atunci a căzut în genunchi crezând că auzul îi revenise, dar se ridică, surd.

O divinitate neânduplecată își bate joc de noi.

Și poate că forțele creatoare n-ar fi fost atât de puternice în el dacă ar fi fost distrat prin senzație.

Nu văd nici un rău în a-i încuraja pe cei tineri; a-i descuraja ar însemna poate să-i ucizi; iată ceea ce a vrut să spună Chatterton exploatatorilor.

DESPRE NEANTUL LITERATURII. Singurul liman adevărat la care ajunge spiritul, pătrunzând în adâncul fiecărei perspective, este neantul tuturor lucrurilor. Glorie, dragoste, fericire, nimic din toate astea nu e complet. Deci, pentru a transcrie niște gânduri despre un subiect oarecare și în orice formă a fi, suntem siliți să începem prin a ne minți pe noi înșine, închipuindu-ne că ceva există și creînd o fantomă pentru a o adora după aceea sau pentru a o profana, a o mări sau a o distruge. Astfel, nu suntem decât niște Don Quichoți perpetui și mai  puțin scuzabili decât eroul lui Cervantes, deoarece știm că uriașii noștri sunt niște mori de vânt și ne îmbătăm anume ca să le vedem ca pe niște uriași.


8 noiembrie

Discreția și demnitatea unui caracter servesc deci pentru a-l face pe un om mai mare, și când puțin talent îl scoate în evidență, îi conferă o destul de înaltă poziție.

Ambasadorul Bavariei a venit să mă roage să-l sprijin în fața prințului său, întrucât este amenințat să fie trimis în Rusia, lucru de care se teme. Am adăugat la ultima mea scrisoare un post-scriptum în favoarea sa.


Capul omului este ca un magnet care capătă forță pe măsură ce este mai încărcat.


1844

Am două feluri de prieteni. Prieteni călduți și prieteni ostili. Dar dușmanii sunt înflăcărați, și asta constituie o compensație.
Nu, să fiu drept, am prieteni de trei feluri:
Prieteni care mă iubesc,
Prieteni care mă înșală,
Prieteni care mă detestă.


1846

DESPRE TRECUT. Trebuie să cunoști trecutul, dar nu trebuie să-l regreți.
Astăzi e mai bine decât ieri, și mâine va fi mai bine decât astăzi.
Nu există nici o zi pe care slaba specie umană s-o regrete. Ea are încă aproape totul de făcut pentru construirea ordinii sale sociale.
Până acum n-a făcut decât să adune materialele.


LOGICA. Ce-ați spune astăzi despre un om care s-ar comporta astfel ? Prințul, domnitor al țării sale, îi spune:
- Am pe unul, pe care vreau să-l omor. Îl voi invita să vină singur să mă vadă. Prietenii mei îl vor ucide. Vrei să faci parte dintre aceștia ?
El răspunde:
- Nu, mă voi lupta cu el, dar nu-l voi ucide.
Până aici e bine.
Dar prințul adaugă:
- De îndată ce îl vei vedea intrând, vei închide ușile în urma lui.
El răspunde „da” și face așa cum i s-a spus.
Veți spune: e un complice la asasinat. Să ții brațele martirului, când se închide capcana, înseamnă complicitate, premeditare.
Și, totuși, e vorba de Crillon și de ducele de Guise.
Când oamenii cinstiți ai unei epoci înț
eleg astfel onoarea, epoca e barbară.
----------
Notă - Louis de Balbes de Breton de Crillon (1541-1615), războinic francez, a luat parte la războaiele religioase, dar solicitat de Carol al IX-lea a refuzat să-l asasineze pe ducele de Guise, Henri I de Lorraine (1550 - 1588), adversar al hughenoților, organizatorul Nopții Sfântului Bartolomeu (1572)


1847

22 aprilie

FRAGMENTE DE MEMORII. Viața mea a fost până acum foarte simplă în exterior și, în aparență, aproape imobilă, dar plină de frământări violente și sumbre, veșnic ascunse sub o înfățișare liniștită.

Singurul indiciu după care un om atent ar fi putut să observe suferințele mele, e aerul meu distrat, cauzat tocmai de ele, atunci când împunsătura lor devine prea puternică. Această înfățișare veșnic distrată v-a fost totdeauna penibilă și din această cauză mi s-a cerut să-mi dezvălui cele mai temeinice  amănunte  ale vieții mele. Sunt foarte fericit că mi le cereți, pentru că, prin aceasta, mă siliți să-mi dau singur seama de ceea ce se petrece cu mine, culegând cu grijă, din amintiri toate acele fapte care nu-i interesează decât pe cei ce ne iubesc cu duioșie.


1850
Martie

Despre artă. Arta nu e viața însăși. Ci e magica oglindă a vieții, mai frumoasă ca ea însăși.
Despre viață. Un singur lucru bun are în ea viața: scurtimea ei.


21 decembrie

CELE DOUĂ PĂRȚI ALE VIEȚII MELE. Contemplarea frumuseții în gândire și în creație și:
Acțiunea în care nimic nu-mi place, decât numai ceea ce e pasionat și frumos.
Am fost sortit să fiu călugăr benedictin.

Contemplarea continuă și neântreruptă a oricărui lucru e o fericire, iar starea firească pentru mine e abstracțiunea.

Am fost născut să fiu abstract; profesorul meu de greacă îmi repeta: Ești abstract și distrat !


1851
14 ianuarie

ATICISMUL. Aticismul e dragostea pentru orice frumusețe.

Frumusețea gândirii are drept scop cea mai desăvârșită poezie, care e cel mai mare efort al gândirii păstrată cu ajutorul graiurilor.

Frumusețea faptelor are ca scop semnele de măreție, de demnitate și de onoare, care fac viața unui om demnă de amintire.


Martie

REFLECȚII DESPRE PARLAMENTE. Adunările franceze au întotdeauna ceva de pension. Deputații și reprezentanții națiunii au fost văzuți aruncând unii în alții cu cocoloașe de hârtie în timpul ședințelor; e drept că nu era vorba decât să voteze obișnuitul miliard al Franței, în timp ce un orator vorbea despre bogăția publică și nu despre cine știe ce intrigi scandaloase.


22 martie

REFLECȚIE. A acționa din inimă și a scrie din inimă, marea și eterna dificultate !

Acționând conform primelor tale impulsuri, te lovești de recele obstacol al caracterelor oamenilor.

Scriind conform sentimentelor, ești stingherit și ți se strânge inima, datorită formelor acestei matrițe care se numește arta de a scrie sau arta de a vorbi.


1857
15 ianuarie

POEZIA. Aș vrea ca poezia să fie citită numai între trei persoane.

1. Cititorul sau poetul, dacă încă n-a murit de tristețe.

2. Doi prieteni sau două prietene.

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

Să aprobăm această definiție a lui Janet:

Secolul al XVII-lea crede;
Secolul al XVIII-lea neagă;
Secolul al XIX-lea se îndoiește.


DESPRE MINE: nu sunt, așa cum s-a spus, un sălbatic, ci un bănuitor.

----------------------
Paul Janet (1823 - 1899) filosof francez, adept al tradiționalismului spiritualist al lui Victor Cousin.



1860
18 februarie

Marele rău al vieții este continua trădare a oamenilor față de alții și față de nevolnicele femei, trădarea unei confidențe primite sau surprinse, trădarea prieteniei, trădarea dragostei, trădarea fiecărui sentiment și a tuturor sentimentelor, pentru vreo egoistă treabă particulară.

Femeilor de lume le plac înșelăciunea și trădarea, cum ar fi spus Montaigne, așa cum îți place un joc; lor nici nu le trece prin minte că asta ar fi o faptă rea. Dacă urmărim consecințele infidelității în toate înfățișările ei, găsim o groaznică rețea în care este târât omul înșelat, ca rețeaua în care a căzut Agamemnon.


29 februarie


DESPRE ACADEMIA FRANCEZĂ. Astăzi alcătuirea sa e de așa natură, încât literatura a devenit aici un lucru secundat.

Contrariul ar fi, însă, Datoria și Dreptatea.


______________

Traducere de Ionel Marinescu

SCRISOARE MAMEI de Serghei Esenin - traducerea - George Lesnea

SCRISOARE  MAMEI de Serghei Esenin Tot mai trăiești, bătrână mamă ? Ție, cu supunere, mă-nchin ! Mica-ți casă, seara de aramă, Lumineze-o pașnic și senin. Mi se scrie ca ești tulburată, Că ți-e dor de mine ne-ncetat, Că ades bați drumul, supărată, În paltonul vechi și demodat. În albastre seri ți se năzare Gând pustiu, ce lacrimei dă val, Că la crâșmă-ntr-o-ncăierare Mi s-a-nfipt în inimă-un pumnal. Mama, nu-i nimic ! Delirul fură Gândul tău, ducându-l spre prăpăd. Nu-s bețiv chiar în așa măsură Ca pierind, să nu te mai revăd. Ca-n trecut, mi-i inima duioasă, Am un vis, un vis pe care-l storc; Să mă smulg din dorul ce m-apasă Și la noi acasă să mă-ntorc. Eu voi reveni, pe când răsfață Pomii-n floare, satul meu tăcut; Dar să nu mă scoli de dimineață, Cum opt ani în urma, ai făcut. Nu trezi deșertăciunea crudă, Nici regretul că mă risipesc, Prea devreme, pierdere și trudă, Mi-a fost dat, trăind, să pătimesc. Să mă rog, tu nu-mi mai da povețe ! Nu-i nevoie ! Duse-s câte-au fost. Numai tu-mi ești reazem la tristețe, Numai tu dai vieții mele, rost. Fie-ți deci, neliniștea uitată, Nu-mi mai duce dorul ne-ncetat, Nu mai bate drumul, supărată, În paltonul vechi și demodat... 1924 traducerea - George Lesnea

IUBIREA IERNII de Ioana Voicilă Dobre

 

IUBIREA IERNII Ioana Voicilă Dobre Repetai într-una că suntem "nebuni". În jur, zăpada neobişnuit de albă, te contrazicea. În trei zile, focul nostru a topit iarna. "Suntem nebuni", nebuni, spuneai ! Nu, iubitule, suntem liberi !

DRAGOSTE ADEVĂRATĂ de Mihai Eminescu

DRAGOSTE ADEVĂRATĂ de Mihai Eminescu Dragoste adevărată De fecioară prea curată; Tânără-ntineritoare, Dragoste de fată mare; Însă plină-i de durere Dragostea cea de muiere, De durere şi de haz, De dulceaţă şi necaz; Îndărătnică şi dragă Cată ceartă ziua-ntreagă, Iară sara se împacă, Că tot ţie va să-ţi placă; Dragostea de la muieri E cu sare şi piperi, Nu-i lihnită şi dulceagă, Zi cu zi în foc te bagă, E războinică, fierbinte Şi cu capul fără minte; Dragostea de la muiere E ca fagurul de miere, Dar un fagur pipărat, Dulce când e supărat, Că-i răstită şi cu toane, Nedusă pe la icoane; Ochii negri amândoi Îţi dau pururea război, Gura cea cu zâmbetele, Tare-ţi poartă sâmbetele Ş-acel drac cu mâni subţiri Cu mânie în priviri Tot mai scump pe zi ce merge

STROFE PENTRU ZĂPADĂ de Ion Minulescu

STROFE PENTRU ZĂPADĂ de Ion Minulescu Mireasă-a brazilor geometrici și-a brazdelor însămânțate ― solemnitate albă, rece, fatală, mută și divină ― tu vii cu grații de Madonă sau de Fecioară bizantină și pleci cu gesturi de bacantă, stigmatizată de păcate. Nu te dorește-aproape nimeni, deși te-așteaptă toți să vii... Și frumusețea ta bizară n-o cântă nimeni decât, poate,îndrăgostiții de imagini abstracte și imaculate ― cuminții tăietori de lemne și nebunaticii copii. Și totuși, când cobori ― suspectă, insinuantă și egală ― pe câmp, pe arbori și pe ape, pe străzi, pe case și pe noi, tu schimbi în plăsmuiri lunare întreaga pastă de noroi, iar pe Maria din Magdala o-mbraci în peplum de vestală. Și-n timp ce toți, deopotrivă, pigmei și umiliți, simțim puterea-ți magică ce-ngheață, distruge, arde și creează, doar ciorile, sacerdotale te mai insultă și-ți pătează ― cu ieroglifelelor negre și stranii ― albul unanim.

PORTRETE DE SCRIITORI CELEBRI

Émile Zola (1840-1902) - romancier francez, cel mai important exemplu al școlii naturaliste
și o figură majoră a eliberării politice a Franței.






Anatole France (n. 16 aprilie 1844, Paris - d. 12 octombrie 1924, Tours) este numele
de scriitor al autorului francez Jacques Anatole François Thibault,
laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1921.




Jules Renard (1864-1910) - scriitor francez.




Henri-Louis Bergson (n. 18 octombrie 1859 — d. 4 ianuarie 1941) a fost scriitor și filosof
evreu francez ale cărui idei au pătruns și în literatură, prin intermediul operei lui Proust,
laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1927.





Alphonse Daudet (n. 13 mai 1840 - d. 16 decembrie 1897) a fost un prozator francez. .
În nuvelele sale, realizează o evocare lirică a mediului provensal. Romanele sale,
de inspirație socială, au o tentă satirică, dar și sentimentală, uneori naturalistă.
Autorul celebrului roman  ”Minunatele isprăvi ale lui Tartarin din Tarascon”
("Les aventures prodigieuses de Tartarin de Tarascon") și „Piciul”




Alexandre Dumas fiul  (n. 27 iulie, 1824, Paris - d. 27 noiembrie 1895, Marly-le-Roi) a fost un romancier și dramaturg francez, fiul lui Alexandre Dumas, autorul celebrului roman „Dama cu camelii”






Edmond Louis Antoine Huot de Goncourt (n. 26 mai 1822 - d. 16 iulie 1896) a fost un scriitor, critic literar, critic de artă și publicist francez, precum și fondatorul Academiei Goncourt. Fratele său,
Jules de Goncourt, a fost la rându-i un valoros scriitor.





Stéphane Mallarmé (n. 18 martie, 1842, d. 9 septembrie, 1898), de fapt cu numele real Étienne Mallarmé, a fost un poet și critic francez, o figură de seamă a curentului simbolist european.
A cultivat o poezie cerebrală, voit obscură, bogată în sensuri filozofice, de o rară muzicalitate și forță sugestivă. Creația sa („Herodiada”, „După-amiaza unui faun”, „Poezii”) constituie o expresie viguroasă și originală a poeziei moderne. Mai târziu, prin opera sa a influențat decisiv școli artistice reprezentative ale secolului al XX-lea, cum ar fi: cubismul, futurismul, dadaismul, suprarealismul.




Octave Mirbeau (1848-1917), jurnalist, pamfletar, critic de artă, romancier și autor
dramatic francez, este una dintre figurile cele mai originale din literatura
perioadei "Belle Époque", membru al Academiei Goncourt.




Rabindranath Tagore , numele europenizat al lui Rabindranâth Thâkur
(1861,  Calcuta — d. 7 august 1941) a fost un scriitor şi filosof indian din provincia Bengal,
supranumit Sufletul Bengalului şi Profetul Indiei moderne, laureat al Premiului Nobel
pentru Literatură în anul 1913.





Charles Baudelaire a fost un poet francez (n. 9 aprilie 1821 - d. 31 august 1867), a cărui originalitate continuă să-i provoace atât pe cititorii săi, cât și pe comentatorii operei sale.
Este considerat poetul care a revoluționat întreaga lirică franceză și europeană prin originalitatea volumului său controversat Les Fleurs du Mal („Florile răului"). Va avea o influență puternică asupra viziunilor poetice ale autorilor de mai târziu.





Pierre de Ronsard (n. 11 septembrie 1524 – d. 28 decembrie 1585) a fost un poet francez.
 A fost poetul Curții, foarte apreciat de rege datorită ideilor sale în favoarea politicii reginei-mamă contra hughenoților, exprimate în opera sa
„Discours de la Misère de ce Temps” (1562-1563) și s-a bucurat de o poziție privilegiată: aceea de a sta în dreapta suveranului.





Guillaume Apollinaire, pseudonimul literar al lui Wilhelm Albert Vladimir
Apollinaris de Kostrowitzky, (n. 26 august 1880, Roma - d. 9 noiembrie 1918, Paris) a fost poet, prozator și critic de artă. Mama sa a fost o nobilă poloneză dar identitatea tatălui este incertă.




Dorothy Parker (1893 - 1967) a fost o poetă din Statele Unite ale Americii, nuvelistă,   bine cunoscută pentru inteligența ei, care privea cu ochi foarte ctitic, glumind pe seama slăbiciunilor urbane ale societății americane de la începutul secolului XX.




Alfred Tennyson (Primul Baron Tennyson) (1809, Somersby, Lincolnshire - d. 1892, Haslemere, Surrey) a fost poet romantic englez, personalitate importantă a literaturii britanice
din epoca victoriană.




Angelo Ambrogini, numit și  Poliziano după localitatea de origine numit - Mons Politianus ( Montepulciano , 1454 - Florența 1494 ), a fost un poet , umanist și dramaturg italian . În general, considerat cel mai mare poet italian a secolului al XV-lea , și membru de bază al cercului de intelectuali din jurul lui  Lorenzo Magnificul, tutorele copiilor familiei de Medici. A fost autorul multor lucrări în latină și greacă, cu un stil admirabil. A fost și secretarul personal al renumitului Lorenzo Magnificul (care i-a „sponsorizat” studiile și lucrările) și profesor la Studio Fiorentino.





Giovanni Boccaccio (n. 1313 — d. 1375, Certaldo/Florența) a fost un poet și umanist italian. Cu povestirile sale reunite în Il Decamerone („Decameronul”, 1470) a influențat nu numai dezvoltarea literaturii italiene, dar a și creat modelul genului de nuvelă, reluat în creația multor scriitori europeni.




Pierre Corneille (n. 1606 -  d.1684) a fost un scriitor francez, unul dintre cei trei mari dramaturgi francezi ai secolului al XVII-lea, alături de Molière și Racine. Supranumit „fondatorul tragediei fanceze”, Corneille a produs piese timp de aproape 40 de ani.





Thomas Hardy, (n.1840 — d.1928) a fost un scriitor și poet naturalist britanic, cunoscut pentru romanele sale „Tess” și „Departe de lumea dezlănțuită”. Evenimentele din majoritatea operelor sale se desfășoară în comitatul semi-imaginar Wessex și sunt marcate de descrieri poetice și fatalism. Prin opera sa, caracterizată prin studiul amănunțit al caracterelor și ambianțelor, simpatie umană pentru eroi, prin viziunea fatalistă și pesimistă, se opune convenționalității epocii victoriene.





Omar Khayam sau Khayyam (persană Ghiās od-Dīn Abul-Fatah Omār ibn Ibrāhīm Haiām Nișābūrī) (n. 1048  la Nișapur, Persia - d. 1131) a fost un poet, matematician, filosof și astronom persan.
Criticul literar român Tudor Vianu spunea că Omar Khayam „...dă în rubayatele sale expresia lirică foarte concentrată de o mare perfecțiune a viziunii sale dezabuzate asupra lumii”. Iată câteva expresii ale pesimismului lui Khayam:

„Am venit, de unde ? Unde duce drumul ?
 Care-i rostul vieții ? Tainele sugrumu-l.
 Câte inimi pure — Roata de Azur
 Arde-n scrum și pulberi ! Spuneți, unde-i fumul ?

Noapte, stele... Tremuri. Ce ai ? Te-nfiori,
 Când te-apleci genunea lumii s-o măsori !
 Fulgeră-n eternă goană-amețitoare
 Trec pe lângă tine — aștrii rotitori...”

Se pare că a scris peste o mie de catrene (numite rubaiat). Au un conținut mistic, legat de mistica islamică, adică de sufism.






Alfred de Vigny (n. 1797, Loches, Indre-et-Loire - d.  1863, Paris) reprezentant al aristocrației franceze, a fost poet și dramaturg francez unul dintre promotorii principali ai romantismului conservator.




Publius Ovidius Naso.20 martie 43 î.Hr.. e, Zulma -. 17 sau '18 n. e., Tomis.
Poet roman, faimos pentru elegiile sale de dragoste și pentru descrierea exilului său de la Pontul Euxin care ne transmit date despre trecutul poporului nostru - "Metamorfoze" și "Arta iubirii"




Torquato Tasso (n. 11 martie 1544, Sorrento - d. 25 aprilie 1595, Roma) a fost un poet italian, unul din cei mai însemnați reprezentanți ai Renașterii italiene. Cea mai cunoscută operă a sa este epopea în versuri "La Gerusalemme liberata" ("Ierusalimul eliberat", 1581).




Elizabeth Barrett Browning (n. 6 martie 1806 - d. 29 iunie 1861) a fost o poetă engleză. A scris versuri de o deosebită sensibilitate dedicate soțului ei, poetul Robert Browning -  Romantismul epocii victoriene engleze




Sándor Petőfi (n. 1823, Kiskőrös, comitatul Pest-Pilis-Solt-Kiskun - d. probabil 31 iulie 1849, Albești, comitatul Târnava Mare) a fost un poet romantic maghiar, erou al revoluției de la 1848 din Ungaria și Transilvania.




Rainer Maria Rilke (n. 4 decembrie 1875, Praga, Imperiul Austro-Ungar - d. 29 decembrie 1926 în sanatoriul Valmont de la Montreux, Elveția) a fost un autor austriac și unul din cei mai semnificativi poeți moderniști de limbă germană. Pe lângă poezii, a scris povestiri, un roman și studii privitoare la artă și cultură. A făcut numeroase traduceri în germană din literatura și lirica altor națiuni, în special din limba franceză. Bogata sa corespondență reprezintă o componentă majoră a creației sale literare.






surse:
http://www.bnf.fr/fr/acc/x.accueil.htmlhttp://www.loc.gov/ 

 http://www.loc.gov/