SOLEMNĂ
de ”ionzubco”
Nu există dragoste târzie,
Dragostea nu are început.
Dragostea nu-i cronicar să știe
Cât de mult tăcerea te-a durut.
Vei iubi un an sau chiar o mie
Prin urmașii modelați în lut.
Ardă lumea lor în agonie,
Căci oricum rămâi necunoscut.
Ești iubitul ei și ești făclie,
Și sărutul tău devine mut;
Ea fiind o flacără mai vie
Decât orice umbră din trecut.
Nu există dragoste târzie,
Dragostea nu are viitor;
Ori iubești ca flacăra-n făclie,
Ori te-avânți ca pasărea în zbor.
Zbori, iubito! Fii de-acum fior
Ce străbate dulcea nemurire.
Dragostea-i trecut și viitor,
Dacă simte în prezent iubire.
Tu, iubire! Tu, sublim sărut!
Sărutându-ți coapsele tăcute,
Mă agiți în lumea de adult
Și tresari în regăsiri plăcute.
Dragostea nu are început,
Început ești tu și ești eternă.
Cât de drag mi-e primul tău „Salut !”.
Ah, iubito! Cât ești de solemnă !
|
|
