VISCOLUL - de Vasile Alecsandri

VISCOLUL de Vasile Alecsandri Crivățul din meazănoapte vâjâie prin vijelie, Spulberând zăpada-n ceruri de pe deal, de pe câmpie. Valuri albe trec în zare, se așază-n lung troian, Ca nisipurile dese din pustiul african. Viscolul frământă lumea!... Lupii suri ies după pradă, Alergând, urlând în urmă-i prin potopul de zăpadă. Turmele tremură; corbii zbor vârtej, răpiți de vânt, Și răchițile se-ndoaie lovindu-se de pământ. Zberăt, raget, țipet, vaiet, mii de glasuri spăimântate Se ridică de prin codri, de pe dealuri, de prin sate. Și-n departe se aude un nechez răsunător... Noaptea cade, lupii urlă... Vai de cal și călător! Fericit acel ce noaptea rătăcit în viscolire Stă, aude-n câmp lătrare și zărește cu uimire O căsuță drăgălașă cu ferestrele lucind Unde dulcea ospeție îl întâmpină zâmbind!

LIDIA WYLANGOWSKA - Pictor figurativ

  Lidia Wylangowska este o pictoriță poloneză cu domiciliul în Illinois și care expune regulat la Muzeul Polonez din America, Chicago.

 Fiecare dintre aceste tablouri  pare să aibă o viață proprie, cu detalii vii care inspiră și  invită  spectatorii  să depășească ceea ce se vede și să-și folosească imaginația, lăsându-se în același timp impresionați de frumusețea ei.

AH, IUBESC SĂ PRIVESC, SĂ TOT PRIVESC - de Anna Ahmatova

AH, IUBESC SĂ PRIVESC, SĂ TOT PRIVESC de  Anna Ahmatova Ah, iubesc să privesc, să tot privesc  Cheiurile ferecate; privirea să-mi sui  Spre balcoane, unde sute de ani, gândesc,   Nu a călcat piciorul nimănui.  Iar tu cu adevărat eşti – capitală Pentru nebunii şi luminoşii noi; dar  Când peste Neva dăinuie, mai specială,  Acea oră de o puritate de chihlimbar Şi trece în zbor vântul de mai  Pe lângă toate colonadele de peste ape,   Tu – eşti ca păcătosul ce râvnitul rai  Îl vede-n dulce vis, înainte de moarte...  (1916)

MAI DUREAZĂ, NESFÂRȘIT, - ZIUA GREA, DE CHIHLIMBAR - de Anna Ahmatova

MAI DUREAZĂ, NESFÂRȘIT, - ZIUA GREA, DE CHIHLIMBAR de  Anna Ahmatova  Lui M. Lozinski  Mai durează, nesfârşit, – ziua grea, de chihlimbar!  Ce imposibilă e tristeţea, ce zadarnică aşteptarea! Şi din nou la menajerie cerbul cu glas de argint, amar,   Vorbeşte de aurora boreală ce-şi răsfiră culoarea. Şi eu chiar am crezut că există zăpadă răcoroasă  Şi albastră cristelniţă pentru bolnavi, năpăstuiţi în toate,  Şi a sănioarelor goană şerpuită, strâmbă, albicioasă Prin străvechea zvonire a clopotniţelor depărtate.  (1912)

ROMANȚĂ FĂRĂ MUZICĂ - de Ion Minulescu

ROMANȚĂ  FĂRĂ  MUZICĂ de Ion Minulescu În seara când ne-om întâlni ― Căci va veni și seara-aceea , În seara-aceea voi aprinde trei candelabre de argint Și-ți voi citi Capitole din epopeea Amantelor din Siracuza, Citera, Lesbos Și Corint... Și-n seara când ne-om întâlni Te-oi întreba, Ca și pe multele pe care le-am întrebat ’naintea ta: ― Voiești sau nu să fii a mea ? În seara când ne vom iubi ,  Căci va veni și seara-aceea ― În pat vom presăra buchete de trandafiri și chiparoasă Ne vom închide-apoi în casă Și vom zvârli în stradă cheia... Și-n seara când ne vom iubi Te-oi întreba, Ca și pe multele pe care le-am întrebat ’naintea ta: ― Voiești să nu mai fii a mea ?... Și-n seara când ne-om despărți ― Căci va veni și seara-aceea , Vom stinge flăcările-albastre din candelabrele de argint, Iar florile de chiparoasă și trandafirii-i vom presa În cartea roză-a epopeii Amantelor din Siracuza, Citera, Lesbos Și Corint... Și-n seara când ne-om despărți Te voi ruga, Ca și pe multele pe care le-am sfătuit ’naintea ta:  ― Să-ți amintești c-ai fost și-a mea !...

VIZITÂND-O PE MAMA - de Elena Oprică

VIZITÂND-O  PE  MAMA de  Elena Oprică Mamă, ce ninsă eşti  De toate iernile   Dar şi de floarea de cireş De-atâtea griji care le porţi  Când te frămânţi pentru noi toţi !  Îmi eşti în inimă şi-n gând  Chiar de mă cerţi  Că nu te-ascult...  Vrei doar să-mi fie bine Şi mie şi fraţilor mei Şi dragilor de nepoţei  Uitând "numai" de tine  Mi-e greu ca să te văd aşa  Tristă şi-ngrijorată Of...mamă cât de mult aş vrea  Să fi precum odată ! Eşti ninsă mamă Dar curând şi eu voi fi ca tine...  Ne trece Dumnezeu pe rând  Prin vieţi, spre lumi mai bune !?

CARAVANĂ - de Artur Stavri

CARAVANĂ  de  Artur  Stavri Deșertul țărilor pustii Se-ntinde neted ca o mare Sub razele trandafirii Ale-asfințitului de soare Și vin din răsărit la pas Drumeții, lung și trist șirag, Și abătuți își fac popas Să-ngroape-un mort, pe cel mai drag - Tovarăș scump... ; nici criptă nu-i Nici groapă nu-i făcut' anume: Aștern nisip de-asupra lui, Aștern pustiu pe-o-ntreagă lume. Și ei, tovarăși de nevoi, Târziu pe-aici au mai rămas: Că vor la-ntoarcerea-napoi Să-și afle locul de popas. Si-i hotărît că nu mai vin  Și văd că semnele-s la fel  Dar li-i să știe că mai țin O amintire de la el... De-abea pornesc într-un tîrziu: Tot mai departe-ajung în zare  Și-i pierzi în fum trandafiriu, În asfințitul roș de soare.

William K Vanderbilt II şi conacul muzeu ''Cuibul Vulturului '' - SUA

William Kissam Vanderbilt II

Casa de vară Centerport, botezată „Cuibul Vulturului”, a fost construită de William Kissam Vanderbilt II, (Willie K), nepotul lui Cornelius Vanderbilt, care și-a făcut averea în afacerile de transport maritim și feroviar. La un moment dat, Vanderbilts a deținut o participație la fiecare cale ferată și șantier naval din SUA. La intrarea în muzeu se află două statui uriașe de vultur, care provin dintr-un set de 10 Vulturi cocoțate pe meterezele Marii Stații Centrale deținute de Vanderbilt, din Manhattan. Conacul este plin cu piese și structuri din diversele moșii și călătorii ale Vanderbilt. Există niște stâlpi de marmură vechi de 1.000 de ani din Cartagine, care încadrează o priveliște magnifică.

Willie K a construit casa și a achiziționat proprietatea de 43 de acri în etape. A cumpărat mai întâi căsuța mică originală după ce s-a separat de soția sa și a dorit un refugiu de lumina reflectoarelor. Căminul terminat reflectă dragostea sa pentru arhitectura spaniolă și este completat cu o aripă de pepinieră, precum și cu o aripă memorială, care a fost construită ca un tribut adus fiului său care a murit la 26 de ani într-un accident de mașină.

Conacul are aproximativ 100.000 de vizitatori pe an și aproximativ 50.000 dintre ei sunt copii de școală. Înlăturarea acestor amprente lipicioase de orice trebuie să fie un gest important. Mulți dintre cei din Long Islander nu sunt conștienți de impactul pe care familia Vanderbilt și, în mod specific, Willie K l-a avut asupra modului lor de viață. Willie K a început cursele  de mașini din Vanderbilt Cup, care au ajutat la pornirea industriei auto. Pentru a aduce mai mulți oameni la curse, el a construit Motor Parkway, ceea ce a făcut accesul la Long Island mult mai ușor și cel mai probabil a accelerat dezvoltarea sa. Willie K era un om liniștit și un marinar fenomenal. Era un ofițer în rezerva marinei americane calificat pentru a comanda orice navă.  A colectat mostre de viață marină și animale din întreaga lume,  pe care le-a păstrat și le-a adus în ''Cuibul Vulturilor''  . Curatorul de la Muzeul de Istorie Naturală din New York a montat afișele din casa sa, pe care le-a deschis la rândul său o zi pe săptămână pentru public. Willie K știa că majoritatea oamenilor nu își  pot permite luxul călătoriilor mondiale și a vrut să împărtășească ceea ce a experimentat și văzut el în călătoriile sale. Colecțiile sale  sunt păstrate frumos, de la orice, de la Cuttlefish african, la o mumie egipteană și toate celelalte lucruri deosebite adunate de el.

Willie K a murit în 1944 și după ce cea de-a doua soție a murit în 1947, muzeul și 2 milioane de dolari au fost lăsați  statului pentru a menține „Cuibul Vulturului” ca muzeu pentru posteritate . La Vanderbilt sunt multe de văzut. Aspectele educaționale pentru copii sunt uriașe și dacă se plictisesc uitându-se la casă și mașinile uimitoare, animalele, în mod sigur îi vor ține atenți . Nici măcar nu am menționat planetariul, care este o aventură întreagă în sine, la doar câțiva pași. 

GUIDO BORELLI - pictor italian

Guido Borelli da Caluso este un pictor italian. S-a născut la Caluso în 1952. Provine dintr-un cadru artistic, iar familia sa l-a încurajat mereu să-și dezvolte talentul încă din copilărie. 

A câștigat un concurs la 13 ani și a susținut prima sa expoziție la vârsta de 17 ani la Galeria Ars Plauda din Torino. 

După liceu, a primit pregătirea artistică la Accademia Albertina din Torino. 

Astăzi, el are expoziții permanente în galerii de artă, în Italia, Franța, Regatul Unit și în S.U.A.

NU SUNT FEMEIA - de Elena Oprică

NU  SUNT  FEMEIA de  Elena Oprică ştiu...par ameţită e doar aburul viselor mele  l-am inhalat până a devenit amprentă pe cerul meu de noapte  dependenţă... fac terapie zilnic  mă las hipnotizată de realul-ciuntitor de aripi  apoi  la drum de seară revin printre simţiri străine de dimensiunea umană dăruindu-mă unei entităţi ce mă supune la viaţă fără de soare  mă transform în umbră dar mă simt lumină... învaţă-ţi inima  să-mi înţeleagă dependenţa, răzvrătirea, nebunia, pasiunea...  tot bagajul meu  este o pânză cu trăiri cusute şi descusute  călătoresc mereu  nu sunt femeia timpului actual...

ISPRAVA TOAMNEI - de Ion Minulescu

ISPRAVA  TOAMNEI   de Ion Minulescu lui Mircea Damian Toamna, fată deocheată  Biata fată !... Deocheată, dar frumoasă Și cochetă, Mi-a intrat odată-n casă, Indiscretă, Să mă-ntrebe ce mai fac... Ce problemă viitoare Mă mai doare... Ce țigări de foi mă otrăvesc Când vorbesc... Și ce fel de coniac Beau când tac... Și de-atunci,  Nu vreau să spun de când  Am rămas cu toamna-n trup și gând !... Și de-atunci, în fiecare an, Toamna, fată bună, vine să mă vadă, Vine ca o oră fixă pe cadran Și solemnă ca o stea cu coadă... Și, cum știe că eu nu fac decât bine, Toamna stă trei luni întregi la mine, Cum ar sta la ea acasă... Până ce-ntr-o bună zi mă lasă Și se duce de s-ascunde... Unde ?... Dracul știe unde!... Numai că, după ce pleacă, Odăița-mi pare mai săracă... Poate fiindcă toamna-mi fură De la gură Tot ce-n nouă luni adun, Cu răbdare și tutun  Tot ce cred că-i mai de seamă Pentru clopoțelul meu de-alarmă!... Toamna, fată indiscretă Și cochetă, Se agită ca un ascuțiș de sapă Pe biroul plin de praf și prin sertare Și-mi distruge fără milă Operele literare, Rupând filă după filă, De mă lasă gol... goluț... Ca o ciutură-ntr-un puț, Fără nici un pic de apă!... Dar norocul meu că-n acest an Timpul merge după alt meridian... Și că versurile acestea au fost scrise Nu la mine-acasă  Cum scriu eu de obicei, pe masă  Ci pe iarba verde, Undeva, la țară, Unde calendarul scrie că-i tot vară Și-unde toamna încă nu sosise !...