joi, 10 noiembrie 2011

GIUSEPPE UNGARETTI 1888 - 1970






Poet italian, principal reprezentant al poeziei ermetice italiene.

În debut este influențat de futurism, abordând apoi o lirică sobră, concentrată, încifrată, căutând definirea sensurilor superioare ale existenței.

Portul îngropat, Bucuria naufragiilor, Sentimentul timpului, Un strigăt și peisaje, Caietul bătrânului. Opera i-a fost publicată în întregime sub titlul Viața unui om (Vita d'un uomo) - 1969.

Versurile rețin prin dramatism, cantabilitate și originalitatea imaginilor.

Traduce din Gongora, Shakespeare, Racine, Mallarme.





Que du beau pour vos yeux...



ETERNUL

Între o floare culeasă și alta dăruită
Inefabilul neant.



COVOR


Fiecare culoare se revarsă și se potolește
                                în celelalte
Mai singură spre-a fi când o privești.


AGONIE

Să mori asemenea ciocârliei însetate
de miraj

Sau ca pitpalacul
după ce-a trecut marea
în primele tufișuri
fiindcă să zboare
nu mai are poftă

Dar nu să trăiești bocind
ca un scatiu orbit.




NOAPTE DE MAI


Cerul pune-n creștetul
minaretelor
ghirlande de lumini




BUN  RĂMAS

Iubite
prietene
poezia
este lumea, umanitatea
propria viață
înflorite prin cuvânt
limpedea minune
a unui ferment delirant

Când găsesc
în tăcerea aceasta a mea
un cuvânt
el e dezgropat din viața mea
ca dintr-un abis.


STELE

Revin în înalturi să aprindă miturile.
Vor cădea cu frunzele la-ntâiul vânt.

Dar să vină încă o adiere
Și se va reîntoarce o scânteiere nouă.



DIMINEAȚA

Mă iluminez
de nemărginire.