vineri, 11 noiembrie 2011

PAUL ELUARD 1895 - 1952





Paul Eluard este unul din cei mai mari lirici ai Franței secolului XX, poet al iubirii, al libertății, fraternității și al păcii, a desfâșurat o foarte bogată activitate creatoare, începută în timpul primului război mondial (când a cunoscut, asemenea lui Guillaume Apollinaire, realitatea crudă a frontului și a reflectat-o în întâile sale culegeri de versuri) și încheiată apoteotic, în primii ani ai deceniului al șaselea, cu adevărate imnuri închinate dragostei de viață și speranței.

În anii interbelici, Paul Eluard se alăturase mai întâi dadaismului și apoi suprarealismului, ale cărui principale concepte și tehnici artistice le oglindește poezia sa scrisă până în preajma izbucnirii celui de-al doilea război mondial.

După 1936, poetul se îndepărtează de suprarealism.

Poezia sa de după 1940 poate fi mereu raportată la realitatea istorică, și Paul Eluard este acum alături de intelectualii antifasciști, se angajează, cu poezia și faptele sale, în lupta pe care Rezistența Franceză o ducea împotriva ocupației hitleriste, intră chiar în rândurile partidului comunist frncez.

Poemul Libertate, apărut în volumul Poezie și adevăr pe care Paul Eluard îl publică în anul 1942, tradus în mai multe limbi europene și pus pe muzică de Francis Poulenc, îmbărbătează pe combatanții antifasciști.

Nu întâmplător titlul volumului din care face parte poemul Libertate evocă celebra operă memorialistică a lui Goethe, Poezie și adevăr.

Paul Eluard a amintit numele marelui scriitor german și atunci când a definit ”poezia de circumstanță”, înțeleasă ca poezie care angajează conștiința estetică și politică a poetului:



https://www.reseau-canope.fr/cnrd/sites/default/files/styles/default/public/PEluard_Liberte_%20page1_MRN.jpg?itok=WMx5cqAK



LIBERTATE (Liberte) - 1942


Pe caietul meu de școlar
Pe-ntâia bancă pe copaci
Pe nisip pe zăpadă
Scriu numele tău.


 

Pe paginile răscitite
Pe toate paginile goale
Pe piatră sânge sau cenușă
Scriu numele tău.




Pe chipurile aurite
Pe scutul celor care luptă
Pe-a regilor coroană
Scriu numele tău.





Pe junglă pe pustiuri
Pe cuiburi pe grozame
Pe lacrima copilăriei
Scriu numele tău





Pe vraja nopții
Pe alba pâine a zilei
Pe anotimpuri logodite
Scriu numele tău.




Pe fâșiile mele de azur
Pe iazul soare muced
Pe lacul lună vie
Scriu numele tău.




Pe câmp și pe zare
Pe aripi de păsări
Pe-a umbrelor moară
Scriu numele tău.




Pe zori ce palpită
Pe mări pe corăbii
Pe stânca nebună
Scriu numele tău.




Pe spume de nouri
Pe-a furtunii sudoare
Pe ploaia cea deasă
Scriu numele tău




Pe formele lucii
Pe zvonul culorii
Pe-ntreg adevărul
Scriu numele tău.




Pe treaza potecă
Pe drumuri aiurea
Pe piețele pline
Scriu numele tău.




Pe lampa ce s-aprinde
Pe lampa ce se stinge
Pe case-mpreunate
Scriu numele tău.




Pe fructul rupt în două
Al camerii și-oglinzii
Pe patul scoică goală
Scriu numele tău.




Pe câinele-mi lacom și tandru
Și pe urechile-i ciulite
Pe laba lui stângace
Scriu numele tău.




Pe tocul ușii mele
Pe-obiectele mărunte
Pe focul binecuvântat
Scriu numele tău.




Pe dragostea-mplinită
Pe fruntea celor dragi
Pe mâna care ți se-ntinde
Scriu numele tău.




Pe geamul licărind surprize
Pe buzele ce iau aminte
Mai presus de tăcere
Scriu numele tău.




Pe negrele-mi refugii
Pe farurile-mi sfărâmate
Pe zidul plictiselii
Scriu numele tău.




Pe-absența nedorită
Pe oarba-nsingurare
Pe treptele morții
Scriu numele tău.




Pe-ntoarcerea la viață
Pe riscul ce-a trecut
Pe speranța uitată
Scriu numele tău.






Și prin puterea unei vorbe-ncep
Viața înc-odată
Eu m-am născut spre-a te
                              cunoaște
Libertate !























































































Albert Camus in 1944 - foto Henri Cartier-Bresson.











Imaginile reprezintă Parisul în timpul anilor 1942 - 1944 și în ultima îl recunoașteți pe generalul de Gaulle într-o paradă militară cu prilejul eliberării Parisului.

Viață, iubire și război.....
Ce-ar fi, ca din când în când, atunci când credeți că nu se poate să fie mai greu sau mai urât....să priviți câteva fotografii de arhivă ? Din perioada celor două războaie și poate, dacă sunteți norocoși, mai aveți bunici sau părinți care au apucat acele vremuri. Ascultați-i cu atenți și...vedeți cât de greu vă este acum ?

Cât despre Albert Camus....este unul din scriitorii mei preferați.

Să aveți o viață frumoasă...cu ce aveți înăuntrul inimii voastre și în oamenii din jurul vostru și nu uitați nici o clipă de Dumnezeu (indiferent cum îl numiți voi).