miercuri, 16 noiembrie 2011

LEOPOLD SEDAR SENGHOR 1906 - 2001





Poet senegalez de limbă franceză, Senghor a fost unul dintre scriitorii care au afirmat cu putere în literatura universală valoarea specifică a culturilor africane.

A fost președinte al Republicii Senegal de la obținerea independenței acestei țări (1960) și până în 1980.

Principalele sale volume de poezii sunt:
Cântece de umbră, Jertfe negre, Etiopice, Nocturne, Scrisori din anotimpul ploilor, Poeme, Elegii majore.

Poemul
Rugă către măști face parte din volumul Cântece din umbră (Les chants d'ombre - 1945).








RUGĂ  CĂTRE  MĂȘTI

Măști ! O, Măști !
Mască neagră, mască roșie, voi, măști albe și negre,
Măști din cele patru zări de unde adie Spiritul,
Vouă mă închin în tăcere !
Și ție mai întâi, Străbun cu cap de leu,








Voi ocrotiți acest loc din care e proscris orice râs de femeie
            și orice zâmbet sortit să se ofilească,
Voi răspândiți în jur boarea veșniciei în care mă simt
           învăluit de duhul Părinților mei,
Măști ale chipurilor fără mască, netezite de riduri
                              și gropițe.





Voi care ați plăsmuit portretul acesta, este chipul meu aplecat
             peste altarul hârtiei albe
Aidoma chipului vostru, ascultați-mă !
Iată că moare Africa imperiilor - e agonia unei jalnice
                                                              prințese,
Aidoma Europei de care suntem legați prin cordonul ombilical.
Ațintiți-vă privirile nestrămutate asupra copiilor voștri care
                               se află acum înrolați
Și care își dau viața precum sărmanul ultima haină.
Să răspundem prezent la renașterea Lumii,
Căreia îi suntem necesari precum plămada pâinii de grâu curat.
Căci cine-ar mai fi atunci să învețe ce înseamnă
                        ritmul defunctei lumi de mașini și de tunuri ?
Cine va mai striga de bucurie pentru a trezi morții și
                         oropsiții în zori ?
Spuneți, cine va mai reda memoria vieții celor cu
                          nădejdiile sfârtecate ?
Ne numesc oamenii bumbacului, al cafelei, al uleiului,
Ne numesc oamenii morții,
Noi suntem oamenii dansului, ale căror picioare se
                întremează frîmântând înțelenitul pământ.















Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu