sâmbătă, 12 noiembrie 2011

LOUIS ARAGON 1897 - 1982




Poet și prozator francez.

Poezia sa evoluează de la dadaism (
Foc de bucurie), la suprarealism (Mișcarea perpetuă), la lirica angajată, în care se afirmă ca poet al Rezistenței și al slăvirii mișcării comuniste în versuri care trimit spre tradiția alexandrinului francez (Necaz, Diana franceză, Ochii și memoria, etc).

Scrie și romane de angajare politică (
Comuniștii și Săptămâna patimilor).

Poezia lui din anii Rezistenței este o adevărată cronică patetică a istoriei Franței din anii 1940 - 1944, cu conținut profund patriotic.

Tematica liricii lui Aragon nu este întinsă; valoarea ei constă în profunzimea și autenticitatea vibtației, Poemul Muzeul Grevin impresionează prin lirismul cu care sunt evocate suferințele îndurate de francezi, într-un registru de expresie complex. Imaginea atinge culori de apocalips.








MUZEUL  GREVIN

A patra noastră vară era, de-apocalipsă,
Și se-ntindeau pe zare decolorări ciudate...

Va fi cumva eclipsa, curând, în ceruri lipsă ?
...în paiele din temniți nădejdea viu se zbate.

Precum o poartă noaptea gemu. Pălesc de groază
Călăii,-n revărsatul de ziuă prin zăbrele;

Se-ntorc nesiguri prinții cu oști, în jur, de pază,
Femeile, veșmântul, de sânge să li-l spele.

-- - - - - - - -- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

Eu scriu în țara unde a bântuit lung ciuma,
Ce pare-al unui Goya întârziat vis rău,
Și unde câinii-n mana cerească mai cred numa'
Iar albele schelete au semănat dudău.

O țară bântuită de hrăpărețe fiare
Mânând cirezi, cu plesne de bici, pe largi miriști
O țară apărată cu unghii, dinți, cu ghiare,
Sub ceruri fără milă din zile de restriști.

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

O, Auschwitz, Auschwitz,Auschwitz, ecoul tău dojeni dă.
Trăiești în rate, moartea-n crâmpeie,-aici, se-mparte:
Procesul se numește exterminare lentă...
...Din inimile noastre pieri, aici, o parte.
Confinii ale foamei și ale forței lumini !
Calvar necunoscut lui Crist ! N-a cunoscut,
Ruptura-aceasta dintre-omenia lumii, nimeni,
Și-o lume văduvită de-al omeniei scut !

Aici, Olimpiada torturii are loc;
Și spaima-nvinge moartea, și palmii î-i dispută.
Și o echipă-a Franței participă la joc:
O sută de femei din Franța sunt, o sută.





Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu