sâmbătă, 12 noiembrie 2011

MARCUS TULLIUS CICERO - PRIMA CUVÂNTARE CONTRA LUI CATILINA






PRIMA  CUVÂNTARE CONTRA

        LUI  CATILINA

Cap. I - Până când în sfârșit, Catilina, vei abuza de răbdarea noastră ? Cât timp această furie a ta își va bate joc de noi ? Până unde se va arunca îndrăzneala ta neînfrânată ? Oare întru nimic nu te-au făcut să tresari: nici garda de noapte de la Palatin, nici străjile orașului, nici spaima poporului, nici adunările tăcute ale oamenilor  cumsecade, nici acest foarte apărat loc unde se ține ședința senatului, nici fața și nici privirile acestor senatori ? Nu simți că planurile tale sunt descoperite ? Nu vezi că este îngrădtă conspirația ta, deoarece o cunosc toți ? Cine dintre noi crezi tu că nu știe ce-ai făcut noaptea trecută, ce-ai făcut ieri noapte, unde ai fost, pe cine ai strâns în ședință, ce hotărâre ai luat ?

O, TIMPURI, O MORAVURI ! (O, tempora , o, mores !). Senatul își dă seama de acestea , consulul le vede, și el (Catilina) totuși trăiește. Trăiește ? Ba mai mult încă, vine chiar în senat, ia parte la discuția publică, notează și însemnează din ochi când îi rândul fiecăruia dintre noi să fie ucis. Iar noi, bărbați puternici, ni se pare că facem destul pentru stat, dacă vom putea înlătura nebunia și armele acestuia. De mult trebuia, o, Catilina, să fii trimis la moarte din ordinul consulului, asupra ta să se abată pacostea, pe care o urzești contra noastră de multă vreme.

Adică marele pontif, P. Scipio, bărbat de seamă, a ucis ca simplu particular pe Tiberius Grachus, care zdruncinase oarecum stabilitatea republicii, iar noi, consuli fiind să suportăm pe Catilina, care dorește să pustiiască Roma prin foc și sabie ? Căci trec cu vederea acele exemple prea vechi, faptul că C. Servilius Ahala ucise chiar cu mâna sa pe Spurius Maelius, care dorea să răstoarne conducerea. A existat, a existat cândva această virtute în republica noastră, anume ca cei potentați să constrângă cu pedepse mai aprige pe cetățeanul primejdios, decât pe cel mai crâncen dușman. Avem și o decizie senatorială contra ta, Catilina, aspră și serioasă; nu lipsește nici hotărârea republicii, nici autoritatea acestui ordin; noi consulii, noi, o spun  deschis, noi lipsim de a ne face datoria.

Cap. II - Cândva senatul a dat o decizie ca L. Opimius, consulul, să vegheze ca nu cumva republica să sufere vreo daună; n-a trecut nici o noapte și, din pricina unor bănuieli de răscoală, a fost ucis Caius Grachus, născut din tată, bunic și strămoși de seamă; a mai fost ucis fostul consul, M. Fulvius, împreună cu copiii. Printr-o decizie asemănătoare, republica a fost dată în paza consulilor, C. Marius și L. Valerius. A mai zăbovit oare măcar o singură zi, după aceea, de a pedepsi, din partea republicii, pe tribunul L. Saturninus și pe C. Servilius pretorul ? Și noi de douăzeci de zile suportăm să se tocească ascuțișul autorității senatoriale !

Avem și o hotărâre a senatului în această privință, care stă închisă în registre ca și sabia-n teacă, din care hotărâre reiese limpede să fii ucis, o, Catilina ! Tu trăiești și trăiești nu ca să-ți lași, ci să-ți mărești îndrăzneala. Doresc, o senatorilor, să fiu blând; doresc însă și aceea să nu par nehotărât față de colosalele primejdii prin care trece statul, mă condamn acuma singur de lipsă de energie și lașitate. Există în Italia lagăre îndreptate contra poporului, așezate pe povârnișurile Etruriei; numărul dușmanilor crește pe fiecare zi; însă pe conducătorul lagărelor, pe comandantul dușmanilor îl vedem pe zidurile Romei și chiar în senat, uneltind zilnic câte o primejdie internă.Eu cred, o, Catilina, că, dacă voi porunci să fii prins și ucis, va trebui să mă tem că oamenii de treabă vor spune că am făcut-o prea târziu; doar vreun nemernic o să zică că am făcut-o prea crud.

Dar, dintr-un motiv sigur, sufletul încă nu mă lasă a săvârși ceea ce de mult trebuia să fi făcut. Atunci în fine vei fi ucis, când nu se va găsi nimeni atât de necinstit, atât de prăpădit, atât de asemănător ție, care să nu declare cu  convingere că acest lucru s-a săvârșit pe drept. Câtă vreme va fi cineva care să îndrăznească a te apăra, vei trăi și vei trăi așa cum trăiești acum, împresurat de multele și puternicele mele străji, încât să nu te poți mișca contra statului. Te vor spiona și supraveghea după cum au făcut-o și până acum, ochii și urechile multora, fără ca tu să bagi de seamă.

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 


NOTĂ - Îmi cer scuze pentru că întrerup șirul cronologic al încercărilor mele de a reda din literatura universală câteva repere despre marile opere dar câțiva prieteni m-au rugat sa-i ajut cu câteva texte din literatura latină așa că voi întrerupe puțin ordinea cronologică și-i ajut cu textele solicitate - acesta este motivul pentru care m-am întors la antichitatea latină.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu