Cin'zboară prin viscol așa de tărziu
În noapte ? E tatăl cu scumpul lui fiu.
El ține copilul lipit de-al său piept,
Veghează asupra-i cu ochiul deștept.
- Copile, tu tremuri; ți-e frică: ce ai ?
- Nu vezi, tată dragă, pe-al ielelor crai,
Cu lunga lui coadă, coroană purtând ?
- Copile, e ceață purtată de vânt.
- O, dragă copile, o vin, ca să-ți fac
La jocuri frumoase, să-ți fie pe plac.
Flori mândre, pestițe, din plai strânge-vei,
Și maica te-mbracă în aur de vrei !
- Ah, tată, ei, tată, auzi ce mi-a zis,
Ce craiul în umbră șoptind mi-a promis ?
- Taci molcom, copile, și fii liniștit;
E vântul ce-n veștedul crâng a vuit.
- O, vrei tu, copile, cu mine să vii ?
Surorile mele cu drag te-or păzi.
Din apă ies ele când este senin
Și-n cânturi și-n jocuri te leagănă lin !
- Dar, tată, ah, tată, nu vezi la un loc,
Prin negură, ielele prinse în joc ?
- Văd dragă copile, eu văd lămurit
Cum ramii își mișcă un plop gârbovit.
- Frumos ești, copile, și drag tu îmi ești;
Te smulg cu puterea, deși te ferești !
- Ah, tată, iată-l, mă prinde-acum, vai !
Acum mă strivește al ielelor crai.
Bătrânul cu groază fugaru-ntețește,
Copilul ce geme de sân și-l lipește.
Abia el ajunge acasă cu chin...
Copilul de spaimă-i murise la sân.
