Reprezentant, prin prima parte a creației sale, al mișcării ”Sturm und Drang”, prieten și colaborator al lui Goethe, Fr. Schiller s-a impus prin dramele sale de generoasă revoltă împotriva tiraniei (Hoții, Conjurația lui Fiesco la Genova, Intrigă și iubire, Wilhelm Tell), prin trilogia de inspirație istorică Wallenstein, prin balade (Inelul lui Policrat, Cocorii lui Ibicus), oda Bucuriei, studiile sale de estetică (Scrisori despre educarea estetică a omului, Despre poezia naivă și sentimentală)și prin lucrările de istorie.
DON CARLOS - 1787
Acest poem dramatic în cinci acte exprimă, sub aparența personajelor din sec. al XVI-lea spaniol, dorința de libertate a autorului.
Pentru a scăpa de iubirea sa nefericită pentru Elisabeta, ce-a de-a doua soție a tatălui său, regele Filip al II-lea, tânărul prinț Don Carlos dorește - la sfatul prietenului său, marchizul de Posa - să plece în Flandra ca să dea libertate popoarelor asurpite. Regele refuză.
Prințesa Eboli, ducele de Alba și Domingo, duhovnicul regelui, urzesc intrigi îndreptate împotriva lui Don Carlos și a reginei.
Marchizul de Posa, care, devenit sfetnic al lui Filip, încercase în zadar să-l convingă pe cesta a da libertate poporului, își sacrifică propria viață pentru a-și salva prietenul, pe Don Carlos, de bănuielile ce apăsau asupra lui.
Văzând în fiul său un continuator al idealului de libertate care îl animase pe marchizul Posa, regele îl trimite pe Don Carlos în fața tribunalului Inchiziției, care îi va hotărî moartea.
Înflăcărata pledoarie pentru libertate pe care Schiller o pune în gura lui Posa exprimă idealuril progresiste ale vremii poetului.
ACTUL III
scena 9
Posa (cu înflăcărare)
Știu !
Da, știu. O, dați-ne-napoi
Ce ne-ați luat ! Lăsați, mărinimos
Cum trebuie să fie-un om puternic,
Să curgă fericirea peste lume
Din cornu-mbelșugării dumneavoastră.
Lăsați în țara asta să-nflorească
Și să dea roade spiritele. Dați
O, dați-ne-napoi ce ne-ați luat !
Fiți peste milioane de regi, rege !
(Se apropie cu îndrăzneală de rege și îl privește țintă cu priviri înflăcărate)
Fiți pentru noi un glorios exemplu
De ceea ce-i adevărat și veșnic.
O, niciodată, niciodată-un om
N-avu prilejul să-ntrebuințeze
Puteri atât de mari, dumnezeiește.
Toți regii Europei se închină
În fața Spaniei. E vremea, sire !
Pășiți în fruntea regilor Europei.
O trăsătură de condei și lumea
O făuriți din nou. Dați libertate
Gândirii !
(i se aruncă la picioare)
Regele
(uimit, își întoarce fața, apoi și-o îndreaptă iar spre Posa)
Ce ciudat enstuziast !
Ridică-te....ridică-te...
Posa
Priviți
Natura-n toată măreția ei !
Pe libertate este-ntemeiată.
Și ce bogată-i ea prin libertate !
El, Ziditorul cel atotputernic,
Arunc-un vierme într-un strop de rouă
Și chiar în spațiul mort al putrezirii
Dă drumul unei libere voințe.
Creațiunea dumneavoastră însă
Ce strâmbă e și ce săracă este !
O frunză dacă a foșnit, stăpânul
Creștinătății tremură de frică
Orice virtute-o contemplați cu teamă.
El însă, ca să nu neliniștească
Ființa splendidă a libertății,
Mai bine lasă-n cosmosul său hoarda
Cumplit-a răului dezlănțuită.
Artist suprem, pe el nu-l vede nimeni;
Se-nvăluie modest în legi eterne.
Un om cu spirit liber pe acestea
Le vede, dar pe dânsul nu, și-și spune:
”De ce un zeu ? Mi-ajunge lumea-n sine”
Nici o evlavie nu-l proslăvește
Mai bine decât pângărirea asta
A unui spirit liber.
Regele
Și ai vrea
Să-ncerci să-ntruchipezi acest model
Sublim în oameni din regatul meu ?
Posa
Aceasta sire, numai dumneavoastră
Puteți s-o faceți. Hărăziți puterea
Regească numai fericirii
Popoarelor, puterea asta care
Fu pân-acuma hărăzită numai
Splendoarei tronului. Dați omenirii
Noblețea ei pierdută. Cetățeanul
Să fie iar ce-a fost, adică țelul
Coroanei să nu aibă nici o altă
Îndatorire decât să respecte
În ceilalți drepturi ca și ale lui.
Când omul sie însuși o să fie
Redat și va ști iar cât prețuiește
Și va-nflori pe lume libertatea;
Când, sire, din regatul dumneavoastră
Veți face cea mai fericită țară
Din lumea-ntreagă, da, atunci veți fi
Dator să cuceriți întreaga lume.
