Deutschland - Ein Wintermärchen
Este o operă satirică, în care critică reacțiunea ce se înrădăcinează în Germania și își exprimă încrederea într-un viitor luminos.
Era-ntr-un noiembrie trist - și în jur
Frunzișul da să moară;
Mai sură, mai tulbure ziua era
Când eu mă-ndreptam spre țară.
La graniță, parcă simțit-am în piept
Că inima-mi bate mai tare
Ba chiar și o lacrimă, de nu mă-nșel,
Din ochii mei da să coboare.
Și când auzit-am nemțescul grai,
Mă prinse o stare ciudată,
Că inima-mi sângera
Cumplit și plăcut totodată.
La harpă, o fată cânta melodii,
Cam fals, dar cu simțire;
Și m-am simțit înduioșat
De glasu-i cu tremur subțire.
Cânta un cântec de dor și amor,
De jertfă și de revedere
În lumea cealaltă-n ceruri, sus,
Unde durerea piere.
De Valea Plângerii cânta
Zicea trecătoare că-s toate
Că-n ceruri, numai, vei afla
O veșnică seninătate.
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
Un cântec nou, un cântec mai bun
Vreau pentru voi a scrie,
Că încă aici, pe pământ, să durăm
Cereasca-mpărăție.
Aici, pe pământ, vrem să fim fericiți,
Să alungăm nevoia hapsână,
Să nu mai hrănim trândăvitele burți
Cu harnica noastră mână.
Doar crește pâine din belșug,
S-o aibă oricine la masă,
Și trandafiri, și frumuseți -
Și mazărea cea mai aleasă.
Da, boabe fine sunt pentru toți,
Păstaia când se crapă
Doar îngerul și vrabia
În ceruri să încapă.
Iar de ne-or crește aripi, în cer
Venim noi la voi, după moarte;
Din sfinți cozonaci și din turte dulci
Să ne dați și nouă o parte.
Un cântec mai nou, un cântec mai bun,
Din flaut, din vioară !
Tac bocetele. S-a sfârșit
Cântarea funerară !
Iar geniul scumpei libertăți
Europa și-o ia de mireasă
Și gustă acuma întâiul sărut
Perechea cea frumoasă.
Legală, fără popă chiar,
E-a lor căsătorie.
Trăiască mirii ! Și-n viitor
Copiii voinici să le fie !
Mai nou, mai bun e cântecul meu
Pentru mireasă și mire
Și stelele-n sufletul meu răsar
În sacră și-naltă vestire.
Sublime stele ! Flăcări vii
Se strâng în izvoare-arzătoare.
Puternic ca nicicând mă simt,
Stejarii să-i frâng sunt în stare.
Pe solul german, ca fermecat,
Eu pașii mi-i port tinerește,
Uriașul pământul matern l-a atins !
Din nou puterea îi crește !
