Sunt scrise sub influența puternicelor impresii lăsate de călătoria în Italia -.
Scrise între anii 1788 - 1790.
VII
O, cât de vesel la Roma mă simt ! cu gândul la vremea
Când, dincolo-n nord, tulburea zi m-apasă.
Cer neguros și greu se lăsa peste creștet,
Ștearsă, informă, lumea zăcea lângă cel ostenit.
Zbuciumatul cuget, căile sumbre pândindu-l.
Mut, mă pierdeam în adâncul eului meu.
Azi, un văzduh mai senin îmi învăluie fruntea,
Febus, divinul, învie forme, culori
Noaptea de stele sclipește, răsună de cântece
blânda.
Mai limpede luna străluce ca ziua din nord.
Ce fericire mi-e dat să trăiesc, eu, muritorul !
Vis e ? Oaspe sunt oare în casa-ți, Jupiter tată ?
Iată, culcat la pământ, eu înalț rugătoarele brațe
Către genunchii-ți. Ascultă-mă, Jupiter Xenius !
Cum am pătruns ? Nu pot spune, Hebe îl prinse.
Pe călător și-l duse-n bolticele săli.
Vreun erou poruncit-ai, sus, în palat,
să conducă ?
Greș dete mândra ? Iart-o ! Lasă-mi dobânda
greșelii.
Fiica-ți Fortuna și ea, cu toane de fată,
Cele mai splendide daruri împărtășește.
Zeu ospeției tu ești ? Nu-l azvârli dar pe oaspe
De pe semețul Olimp, iar, înapoi, pe pământ !
”- Poete,-n ce munți te încumeți ?” - Iartă !
Înaltul, Capitolinicul munte, Olimp e, și-acesta
Lasă-mă, Jupiter, sus; iar Hermes cândva mă
conducă
Pe la mormântul lui Cestius, blând, către Orcus.
Fortuna - zeiță a întâmplării, a neprevăzutului, reprezentată pe un glob sau o roată având ochii legați.
Cestius - este o piramidă romană purtând acest nume și ridicată la Roma în jurul secolului 1 Î.Hr., se presupune a fi un mormânt dar nu se știe cine a fost acest Cestius.
Orcus - Imperiul morților în mitologia antică
J.W. Goethe și Friedrich Schiller - prietenia celor doi scriitori este legendară.
