vineri, 16 septembrie 2011

GEORGE GORDON BYRON 1788 - 1824






Este poetul cel mai reprezentativ al romantismului englez.

Este simpatizantul mișcărilor de eliberare națională din Italia și Grecia.

Părăsește Anglia în 1816, după unele conflicte cu societatea timpului.

Lordul Byron se detașează de clasa sa, aderă la idealurile revoluționare ale popoarelor care luptau pentru eliberare și moare la Missolonghi, alături de grecii care-și apărau libertatea.

Scrie poeme romantice de mari dimensiuni: Pereginările lui Childe Harold, Giaurul, Corsarul, Don Juan și poemele dramatice Manfred și Cain.

Prin Peregrinările lui Childe Harold se conturează eroul byronian, căutător neobosit al unui ideal nou de existență. Călătoria lui Childe Harold este un simbol al evadării dintr-o lume detestată de poet și confruntarea cu marile drame ale omenirii.







CAIN  (1821)

Poemul abordează mitul biblic, căruia poetul îi dă o interpretare nouă, prin accentele umanist - revoluționare.

Adam și Eva, izgoniți din Rai, continuă să-L preamărească pe Dumnezeu.





Cain, fiul lor, nu înțelege atitudinea părinților și a fratelui său Abel.

În ceasurile lui de îndoieli și întrebări, apare Lucifer, chipul îngerului alungat din Paradis, el fiind întruchiparea nesupunerii și a setei de libertate, care preferă să renunțe la fericire decât să fie supus lui Dumnezeu.

În conștiința lui Cain găsește răsunet dorința de libertate a lui Lucifer și pornesc în zbor prin univers, prilej pentru eroul poemului de a cunoaște nenumărate lumi de stele și de a înțelege că în lume există moarte (în cearta dintre el și Abel, Cain își ucide fratele).

Părinții îl blesteamă, dar Ada, sora și soția sa, îi rămâne credincioasă.










LUCIFER

Un muritor !


CAIN

O, spirit, cine ești ?


LUCIFER

Mai mare peste duhuri.


CAIN

De-i așa
De ce  cobori lângă pământ ?


LUCIFER

Țărânii
Îi știu durerea.


CAIN

Gândul mi-l cunoști ?


LUCIFER

Da, ți-l cunosc. Se zbate nemurirea
Într-însul.


CAIN

Nemurirea ? O, nu cred.
Noi n-am aflat-o. Pomul vieții-a fost
Pierdut pentru totdeauna din greșeala
Tatălui meu, iar pomul cunoștinței,
Din graba mamei mele, prea din timp
S-a strecurat și fructul lui e moartea.


LUCIFER

Te-au înșelat; tu vei trăi.


CAIN

Trăiesc
Pentru-a muri. Și nu-nțeleg de ce
Mi-e hărăzită moartea; doar atât
Că m-am născut spre a-i sluji drept țintă.
Și nu-i scăpare. Demn sunt de dispreț
Căci darul vieții îl  urăsc și, totuși,
Eu nu-i curm firul, ci trăiesc. Mai bine
N-aș mai fi fost.


LUCIFER


Trăiești. Și-ai să trăiești
Întotdeauna. Nu-ncerca să crezi
Că trupul tău cioplit în lut înseamnă
Întreaga viață. El pieri-va, însă
Tu vei trăi nu mai puțin ca azi.


CAIN

Nu mai puțin ? Mai mult de ce nu ?


LUCIFER

Poate:
Atunci ai fi ca noi.


CAIN

Ca voi ? Adică ?


LUCIFER

Nemuritor.


CAIN

Și sunteți fericiți ?


LUCIFER

Suntem puternici.


CAIN

Fericiți ?


LUCIFER

Nu. Oare,
Tu ești ?


CAIN

Cum aș putea ? Privește-mi chipul !


LUCIFER

Biet lut ! Te crezi nefericit !


CAIN

Tu ce ești,
Cu marea ta putere ?


LUCIFER

Sunt acel
Ce-a năzuit să-ți sufle ție viață
Făcându-te într-altfel.


CAIN

Ah ! Tu pari
Un zeu, aproape.


LUCIFER

Zeu nu sunt. Căci iată,
N-am izbutit să fiu și sunt ce sunt.
El m-a înfrânt. Deci să domnească...