Prozator german care realizează o operă epică, expresia unei imaginații bogate, ce oscilează între fantastic și ironie, umoristic și grotesc.
Scrie romane ca: Elixirele diavolului și Considerații despre viață ale motanului Murr.
ULCIORUL DE AUR
(Der goldene Topf)
Ulciorul de aur, narațiune fantastică, aparține ciclului Fantezii în maniera lui Callot (1812 - 1814) și cuprinde iubirea studentului Anselmus pentru frumoas Serpentina.
Numeroasele situații fantastice, încercări prin care trece eroul, amintesc basmele din literatura noastră.
Fragmentul selectat îl prezintă pe studentul Anselmus, pe arhivarul Lindhorst, mare vrăjitor, îmbrăcat în halatul său de casă înflorat și printre vechile manuscrise.
Alături de ei apare Serpentina, cu tot farmecul ei.
CAPITOLUL al VIII-lea
Studentul Anselmus lucrase acum timp de câteva zile la arhivarul Lindhorst. Aceste ceasuri de lucru fură pentru el cele mai fericite din viața lui. Înconjurat de sunete dulci, de vorbele de mângâiere ale Serpentinei, atins chiar câteodată de o răsuflare ușoară, el se simțea cuprins de o liniște nemaisimțită până atunci și care câteodată sporea până la cea mai adâncă bucurie.
Toate nevoile, toate micile griji ale existenței lui sărace îi pieriseră din suflet. În noua viață care îi răsărise ca într-un soare orbitor, el pricepea acum toate minunile unei lumi mai înalte, care odinioară îl umpluseră de uimire și chiar de groază.
Copiatul mergea foarte repede. Anselmus avea tot mai mult impresia că scrie pe pergament doar niște semne pe care le cunoaște de mult și că aproape nu mai trebuie să se uite în original ca să transcrie totul cu cea mai mare exactitate.
În afară de vremea mesei, pe arhivar îl vedea numai din când în când, dar acesta apărea întotdeauna taman în clipa când Anselmus termina ultima literă a unui manuscris.
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
Se prezintă în continuare munca lui Anselmus la arhivar. În povestire abundă elemente și situații fantastice.
Arhivarul apăru de cealaltă parte, în halatul lui minunat, parcă presărat cu flori strălucitoare. El spuse :
- Astăzi, vino cu mine, dragă Anselmus, trebuie să mergem în camera unde ne așteaptă maestrul Bhagavadgitei.
Lindhorst trecu în coridor și conduse pe Anselmus prin aceleași încăperi și săli ca și întâia dată.
Anselmus fu din nou uluit de splendoarea grădinii, dar văzu acum lămurit că multe din florile ciudate care atârnau de crengi erau de fapt insecte strălucitoare, de toate culorile, care băteau din aripioare și, zburând și învârtindu-se, păreau că se dezmiardă între ele cu trompele lor.
Și dimpotrivă, păsările roze și aurii erau flori parfumate și mireasma pe care o răspândeau se înălța din potirele lor în sunete dulci și ușoare, care, împreună cu murmurul havuzurilor îndepărtate și cu freamătul tufișurilor și al copacilor, se amestecau în tainicile acorduri ale unui dor adânc.
Păsările, care întâia dată când venise el, îl necăjiseră și râseseră pe socoteala lui, zburară iarăși pe lângă el și strigară din nou fără încetare:
- Domnule student , domnule student ! Nu te grăbi așa de tare ! Nu te mai uita în nori...ar putea să-ți cadă pe nas....He, he, domnule student, ia-ți halatul de baie...cumătrul huhurez vrea să te coafeze....
Și așa vorbiră mereu, până ce Anselmus ieși din grădină.
Arhivarul Lindhorst intră, în sfârșit, în odaia albastră. Porfirul cu ulciorul de aur nu mai era acolo, în locul lui era acum, în mijlocul odăii, o masă acoperită cu catifea violetă pe care era așezat materialul de scris al lui Anselmus, și lângă masă era un fotoliu îmbrăcat tot în catifea ca și masa.
- Dragă domnule Anselmus, spuse arhivarul, ai copiat până acum multe manuscrise și, spre marea mea mulțumire, le-ai copiat repede și exact. Ți-ai câștigat prin asta încrederea mea. Partea cea mai importantă a mai rămas încă de făcut și ea este copierea sau mai bine zis zugrăvirea unor anumite opere scrise cu semne speciale, opere pe care le păstrez aici, în odaia aceasta, și care nu trebuie copiate decât numai aici.
Așadar, de acum înainte, vei lucra aici, dar trebuie să-ți recomand cea mai mare prudență și atenție; o trăsătură greșită sau, ferească Dumnezeu, o pată de cerneală aruncată pe original te nenorocește.
